– continuare la “despre unele schimbări necesare” –
… Totul până în ziua când am revenit de la spital așa cum am povestit aici, și cu 16 kg mai puțin de la greutatea normală. Atunci, după ce am mâncat și m-am întors epuizată în pat pentru că spălasem O farfurie, am realizat că trebuie să iau viața de la zero, să învăț să trăiesc în alți parametri. Am început să-mi dau seama că sacrificasem atâtea lucruri pentru o viață din care acum deja mă obișnuisem să-mi extrag satisfacția. Trăiam practic ca să calc șosete, să ornez mâncăruri, să culeg păianjenii din toate ungherele? Din păcate da!
Dacă credeți că se renunță ușor la felul ăsta de trăi, întrebați-i pe cei care au trecut pe aici. Mi-au trebuit câțiva ani, un cancer, un copil, ca să ajung un om normal. Să îmi fac o listă de priorități pe care s-o aplic ca pe decalog.
Îmi spuneam zilnic că este mai bine să las ceva mai multă energie corpului să lupte cu boala decât să o consum pe nimicuri. Mi-am scris și mi-am lipit pe perete – călcatul hainelor = nu ajută, ornarea mâncărurilor = 0 , curățenia exagerată = generatoare de alergii.
Am început să fac exerciții drastice. Când am ieșit să mă plimb și am lăsat masa nestrânsă parcă m-am plimbat cu picioarele altuia, dar omul cât trăiește învață.
Nu încape în calcul că vei ajunge o persoană dezordonată și delăsătoare. Nu vei ajunge, nici o îngrijorare. Necesarul este ca atunci, mai ales atunci, când o boală cruntă lovește să faci schimbările necesare pentru ca să-ți ajuți corpul să lupte. Atunci ai nevoie maximă de un psihic cât mai solid și nu bântuit de depresii și gândire negativă. Ai nevoie să-ți culegi satisfacția și bucuria din locuri sănătoase, nu din codependențe și adicții.
Când eu am înlocuit scormoneala prin colțuri după păianjeni și călcatul extenuant al tuturor articolelor spălate cu plimbări în natură, efectul a fost unul vizibil. Iar în timp obiceiul se instalează ca la el acasă. Şi nu-l mai perturbă nimeni de acolo.
O nouă viață (foto: www.gtgospel.wordpress.com)
Îmi aduc aminte de o fază draguță când mama mea stătea uimită în pragul ușii și nu-și putea potoli mirarea – Tu ai vase murdare în chiuvetă și stai să-i faci copilului picturi? (băiețelului meu de 2 ani îi plăcea atât de mult să stăm amândoi și să mâzgălim cu acuarele!). Şi acum o mai necăjesc câteodată pe mama, când mă sună și mă întreabă ce fac – Uite, mă joc Remi cu Cătălin, dacă se nimerește să ne întrerupă de la joc.
Am câștigat sănătate, în plus pe lângă o viață mult mai fericită, iar copii care adoră traiul de la ei de acasă și nu sunt disperați după jocuri pe computer sau plecări interminabile la prieten. Ştiu că au o mamă care nu e ocupată permanent cu treburi, treburi și iar treburi.
Îți doresc schimbări remarcabile, dătătoare de sănătate fizică, psihică și spirituală!
Ei, de aici am şi eu de învăţat. O să printez articolul şi-o să mi-l pun pe uşă.
Am ratat nenumărate plimbări cu prietenii, nenumărate mici bucurii, pentru că am rămas acasă să strâng masa, să spăl vasele, să aspir, să strâng jucăriile împrăştiate.
Eu am, iată, şansa să învăţ din experienşa ta tristă, fără s-o trăiesc pe propria piele. Voi şti ce să schimb şi cum.
Când voi fi reuşit asta, tu vei deveni omul care mi-a schimbat viaţa! Eroina mea :*
na! acuma daca nu puneai ultima fraza, iti raspundeam mai cu usurinta , asa tre’sa-mi dreg emotiile 🙂 .
Esti fata ambitioasa , asa ca poti sa faci schimbarile necesare fara sa te impinga vreo alta motivatie, de la spate. 🙂
@alm: eşti modestă, însă cu siguranță face parte şi asta din rețetă.
@arcadia: pentru o viață mai simplă, aşadar, ridic paharul!
Dragă Alm, mi-ai schimbat (în bine) ziua, şi sper că nu doar ziua. Cunosc, din păcate, atâtea persoane care ar avea nevoie de asemenea schimbări, ăsta-i un articol de pus pe uşă de majoritatea femeilor cred, chiar mă gândeam că e bun de făcut cadou de 8 martie, ba cred că o să le fac cadou chiar acum linkul spre articolul ăsta femeilor din viaţa mea… Îţi mulţumesc!
daria, draga, sa ne fie de bine , si traiasca palaria violet (vezi articolul meu de pe 8 Martie )
Chiar ma bucur mult pentru ca, asa cum atunci , am primit vestea dura a unei tumori, bonus de la Cernobil intr-o vreme cand lumea incepuse sa uite de catastrofa , iata ca acum dupa 12 ani de la experienta dura prin care am trecut mai pot impartasi ganduri si trairi care sa ne motiveze sa luptam si sa facem schimbari.
Eu gasesc asta, minunat , gratie doctorului nostru drag .
@alm: cum îi spuneam şi dariei, mulțumită unor momente de acest fel mă bucur că am început blogul;
@daria: parcă îmi creşte inima cînd văd şi reacția ta, după cea a arcadiei; uite, pentru momente din astea există acest blog; la cît mai multe, tuturor!