înapoi la pagina de patologie sau direct la pagina principală
Limfom Hodgkin
află mai multe (în limba engleză)
Limfomul Hodgkin, cunoscut şi ca boala Hodgkin, se dezvoltă în sistemul limfatic (o parte a sistemului imun). Țesutul care formează sistemul limfatic este localizat în tot corpul, din acest motiv boala Hodgkin poate porni de aproape oriunde în organism.
Limfomul Hodgkin apare în principal la adulți tineri cu vîrste între 16 şi 34 de ani, dar şi la persoane peste 55 de ani.
Boala Hodgkin poate fi tratată cu intenție de vindecare chiar în stadii avansate, iar rata de supraviețuire este mare.
Tipuri de limfom Hodgkin
În funcție de aspectul la microscop, limfomul Hodgkin poate fi:
limfom Hodgkin cu scleroză nodulară: cel mai întîlnit (60-80% din cazuri), în special la tineri; nodulii limfatici au zone mixte de celule normale, celule Reed-Sternberg şi țesut sclerotic.
limfom Hodgkin clasic bogat în limfocite: se comportă similar cu forma cu celularitate mixtă.
limfom Hodgkin cu celularitate mixtă: între 5% şi 30% din cazuri, în special la adulți; nodulii limfatici conțin multe celule Reed-Sternberg împreună cu alte cîteva tipuri de celule.
limfom Hodgkin cu depleție limfocitară: sub 5% din cazuri, mai ales la bătrîni sau bolnavi de SIDA; nodulii limfatici conțin numeroase celule Reed-Stemberg şi puține celule de alt tip.
limfom Hodgkin nodular predominant limfocitar: circa 5-6% din cazuri, mai mult la bărbați în jurul vîrstei de 30 de ani; prezintă celule B anormale numite “celule popcorn”, este de obicei diagnosticat devreme şi are un prognostic excelent.
Simptome de limfom Hodgkin
– umflături nedureroase ale nodulilor limfatici (cel mai frecvent la gît sau la subraț)
– febră sau frisoane
– transpirații nocturne
– scădere inexplicabilă în greutate
– lipsă de energie sau oboseală
– prurit (mîncărimi de piele)
Tusea, o respirație dificilă sau un discomfort în zona pieptului pot fi semne timpurii de boală Hodgkin, la fel şi mărirea ficatului şi a splinei.
Prevenție şi screening
Deoarece cauzele care determină limfomul Hodgkin nu sînt cunoscute, prevenirea bolii nu este posibilă. Există cîțiva factori de risc care pot face o persoană mai susceptibilă să dezvolte un limfom Hodgkin.
Factori de risc pentru limfom Hodgkin
vîrsta: mai întîlnit la vîrste tinere (15-40 ani) sau înaintate (peste 55 de ani).
virusuri: virusul Epstein-Barr sau virusul imunodeficienței umane dobîndite (HIV) – risc foarte redus.
istoric familial: rudele unei persoane cu limfom Hodgkin au un risc crescut de a face boala.
Diagnostic de limfom Hodgkin
biopsie: o zonă de țesut suspect este prelevată pentru examinare la microscop.
radiografie: poate vizualiza formațiuni suspecte.
tomografie computerizată: radiografie cu ajutorul unui computer pentru imagini detaliate (de gît, piept, abdomen sau pelvis).
tomografie cu emisie de pozitroni (PET): investigație specială care evidențiază funcționarea organelor (inimă, creier sau oase).
rezonanță magnetică nucleară (RMN): folosit pentru evaluarea oaselor şi a creierului.
limfangiogramă: o substanță de contrast este injectată în vasele limfatice din ambele picioare, apoi se face o radiografie în care vasele limfatice şi nodulii apar mai clar pe film.
scintigrafie cu galiu: o cantitate mică de galiu (un radioizotop) este injectată într-un vas sanguin, apoi se vizualizează zonele care colectează mai mult galiu (de regulă tumorile).
teste de sînge: evaluează numărul şi forma celulelor sanguine, precum şi alte constante ale sîngelui.
biopsie de măduvă osoasă: un ac este inserat într-un os lat sub anestezie locală şi se colectează o mostră de țesut pentru examinare la microscop.
ecocardiogramă: evaluează mărimea şi funcționarea inimii.
teste de funcție pulmonară: evaluează funcționarea plămînilor, deoarece unele medicamente folosite în boala Hodgkin pot afecta plămînii.
Stadializare limfom Hodgkin
stadiu I (stadiu timpuriu): un singur grup de noduli limfatici este afectat.
stadiu II (boală avansată local): boală prezentă în două sau mai multe grupe de noduli limfatici de aceeaşi parte a diafragmului sau într-un grup de ganglioni plus o zonă sau organ din vecinătate (situație cunoscută ca “extensie” sau boală “E”).
stadiu III (boală avansată): boala cuprinde noduli limfatici de ambele părți ale diafragmului sau un grup de noduli şi un organ situate opus față de diafragm (boală “E”).
stadiu IV (boală generalizată): boala a trecut de nodulii limfatici şi de splină şi s-a extins la unul sau mai multe organe precum oase, măduvă osoasă sau piele.
Tratament limfom Hodgkin
Chimioterapie
Există mai multe tipuri de medicamente pentru tratamentul limfomului Hodgkin, care pot fi administrate singure sau în asociere, cu diverse efecte adverse.
Radioterapie (terapie cu radiație)
Radioterapia se poate face cu radiație de la un dispozitiv extern sau cu substanțe radioactive injectate în circulația sanguină.
Transplant de măduvă osoasă şi celule stem
Transplantul de măduvă osoasă (TMO) autolog sau alogen şi transplantul de celule stem din sîngele periferic (peripheral blood stem cell transplantation – PBSCT) sînt proceduri care refac capacitatea organismului de a produce celule normale. În transplantul autolog măduva osoasă sau celulele stem sînt recoltate chiar de la pacient. În transplantul alogen celulele sînt recoltate de la un donator potrivit înrudit sau nu cu pacientul.
Celulele pentru transplantul medular sînt prelevate din osul bazinului (coapsei), fie de la donator, fie de la pacient. În transplantul de celule stem din sîngele periferic celulele sînt colectate folosind o procedură numită plasmafereză, similară cu donarea de sînge. Înainte de procedura de transplant pacienții primesc doze mari de chimioterapie, eventual în asociere cu radioterapie, pentru a distruge celulele canceroase.