înapoi la pagina de patologie sau direct la pagina principală

Limfom Non-Hodgkin

află mai multe (în limba engleză)

Toate limfoamele care nu sînt de tip Hodgkin sînt grupate sub numele de limfom non-Hodgkin. Ele se dezvoltă în alte părți ale sistemului limfatic (măduvă osoasă, splină, timus şi nodulii limfatici) şi se pot extinde la alte organe.

Limfomul non-Hodgkin este a cincea formă de cancer (excluzîndu-l pe cel de piele) din SUA, cu peste 66.000 de cazuri (adulți şi copii) diagnosticate într-un an, majoritatea – 95% – la adulți în jur de 60 de ani.

Bărbații au un risc ceva mai crescut, însă numărul femeilor diagnosticate cu limfom non-Hodgkin este în creştere.

Tipuri de limfom non-Hodgkin

Diverse tipuri de limfom non-Hodgkin sînt asociate cu simptome diferite.

limfom non-Hodgkin de grad scăzut: progresează încet (indolent) şi este asociat cu umflarea nedureroasă a nodulilor limfatici (de regulă în zonă gîtului). Se descriu următoarele tipuri:

– limfom de zonă marginală

– limfom MALT

– limfom folicular

– limfom cu celule în manta

limfom non-Hodgkin de grad intermediar: creşte mai rapid şi are mai multe simptome decît cel de grad scăzut; poate apărea umflături la picioare, gît, brațe sau abdomen, precum şi febră, transpirații nocturne sau scăderi inexplicabile în greutate. Pot fi de tip:

– limfom difuz cu celule mari

– limfom primar mediastinal cu celule mari

– limfom anaplazic cu celule mari

limfom non-Hodgkin de grad înalt: creşte foarte rapid şi are mai multe simptome diferite: oboseală, respirație dificilă, durere, slăbiciune în brațe şi /sau picioare şi confuzie. Se descriu:

– limfom Burkitt

– limfom limfoblastic

Simptome de limfom non-Hodgkin

– umflături nedureroase ale nodulilor limfatici (la gît, subraț sau inghinal)

– febră sau frisoane

– transpirații nocturne

– scădere inexplicabilă în greutate

– lipsă de energie sau oboseală

– prurit sever (mîncărimi de piele)

– pete roşiatice pe piele

– greață, vomă sau durere abdominală

Prevenție şi screening

Deoarece cauzele care determină limfomul non-Hodgkin nu sînt cunoscute, prevenirea bolii nu este posibilă.

Diagnostic de limfom non-Hodgkin

biopsie: o zonă de țesut suspect este prelevată pentru examinare la microscop.

radiografie: poate vizualiza formațiuni suspecte.

tomografie computerizată: radiografie cu ajutorul unui computer pentru imagini detaliate (de gît, piept, abdomen sau pelvis).

tomografie cu emisie de pozitroni (PET): investigație specială care evidențiază funcționarea organelor (inimă, creier sau oase).

rezonanță magnetică nucleară (RMN): folosit pentru evaluarea oaselor şi a creierului.

limfangiogramă: o substanță de contrast este injectată în vasele limfatice din ambele picioare, apoi se face o radiografie în care vasele limfatice şi nodulii apar mai clar pe film.

scintigrafie cu galiu: o cantitate mică de galiu (un radioizotop) este injectată într-un vas sanguin, apoi se vizualizează zonele care colectează mai mult galiu (de regulă tumorile).

teste de sînge: evaluează numărul şi forma celulelor sanguine, precum şi alte constante ale sîngelui.

biopsie de măduvă osoasă: un ac este inserat într-un os lat sub anestezie locală şi se colectează o mostră de țesut pentru examinare la microscop.

ecocardiogramă: evaluează mărimea şi funcționarea inimii.

teste de funcție pulmonară: evaluează funcționarea plămînilor, deoarece unele medicamente folosite în boala Hodgkin pot afecta plămînii.

Stadializare limfom non-Hodgkin

stadiu I (early stage): un singur grup de noduli limfatici este afectat; prinderea unui alt organ este numită “extensie,” sau boală “E”.

stadiu II (boală avansată local): boală prezentă în două sau mai multe grupe de noduli limfatici de aceeaşi parte a diafragmului sau într-un grup de ganglioni plus o zonă sau organ din vecinătate (situație cunoscută ca “extensie” sau boală “E”).

stadiu III (boală avansată): boala cuprinde noduli limfatici de ambele părți ale diafragmului sau un grup de noduli şi un organ situate opus față de diafragm.

stadiu IV (boală generalizată): boala a trecut de nodulii limfatici şi de splină şi s-a extins la unul sau mai multe organe precum oase, măduvă osoasă sau piele.

În plus, fiecare stadiu este clasificat ca “A” sau “B”. Un “A” înseamnă asimptomatic şi este folosit pentru pacienții care nu au febră, transpirații profuze sau pierdere inexplicabilă în greutate. Pacienții care au aceste simptome primesc un “B” la stadiul lor.

Tratament limfom non-Hodgkin

Chimioterapie

Există mai multe tipuri de medicamente pentru tratamentul limfomului Hodgkin, care pot fi administrate singure sau în asociere, cu diverse efecte adverse.

Radioterapie (terapie cu radiație)

Radioterapia se poate face cu radiație de la un dispozitiv extern sau cu substanțe radioactive injectate în circulația sanguină.

Transplant de măduvă osoasă şi celule stem

Transplantul de măduvă osoasă (TMO) autolog sau alogen şi transplantul de celule stem din sîngele periferic (peripheral blood stem cell transplantation – PBSCT) sînt proceduri care refac capacitatea organismului de a produce celule normale. În transplantul autolog măduva osoasă sau celulele stem sînt recoltate chiar de la pacient. În transplantul alogen celulele sînt recoltate de la un donator potrivit înrudit sau nu cu pacientul.

Celulele pentru transplantul medular sînt prelevate din osul bazinului (coapsei), fie de la donator, fie de la pacient. În transplantul de celule stem din sîngele periferic celulele sînt colectate folosind o procedură numită plasmafereză, similară cu donarea de sînge. Înainte de procedura de transplant pacienții primesc doze mari de chimioterapie, eventual în asociere cu radioterapie, pentru a distruge celulele canceroase.