Cursa este viaţa

Steve McQueen. Sursa imaginii: www.imdb.com

Abandonat de tată la vârsta de doar şase luni, pasat în permanenţă de mama alcoolică la rude, bătut de al treilea ei soţ, trimis la o şcoală de corecţie, Steve McQueen şi-a câştigat apoi traiul practicând diverse meserii. A fost de mic pasionat de curse şi avea să afirme cândva „Cursa este viaţa… înainte şi după nu e decât aşteptare”. Pare aproape incredibil că a ajuns actor şi a interpretat roluri în filme ca Papillon, Marea evadare, Cei şapte magnifici.

Deşi era cel mai bine plătit star de cinema din lume în anii ’60, avea falsa reputaţie de zgârcit. La unele filmări cerea zeci de aparate de ras şi de perechi de blugi. Mai târziu s-a aflat că le dădea băieţilor dintr-o şcoală privată de corecţie, în care îşi petrecuse şi el câţiva ani, ba chiar le răspundea la scrisori, îi vizita şi le povestea despre experienţele lui.

În 1978, din cauza unei tuse persistente, a urmat tratamente cu antibiotice şi s-a lăsat chiar şi de fumat, fără rezultat. Problemele respiratorii s-au agravat, iar în decembrie 1979 a fost diagnosticat cu mezoteliom pleural, o formă de cancer pulmonar asociată de obicei cu expunerea la azbest, deşi a contribuit probabil şi faptul că fusese un fumător înrăit. Purta un costum de curse izolat cu azbest şi e posibil să fi fost expus la această intoxicaţie şi în timpul serviciului în Marina Statelor Unite.

A ascuns cancerul de ochii presei până cu o lună înainte de moarte, dar nu a încetat să lupte pentru viaţă. Când doctorii i-au spus că boala e în fază terminală şi nu mai pot face nimic, s-a dus în Mexic unde a urmat tratamente neconvenţionale şi foarte controversate chiar şi în zilele noastre: clisme cu cafea, injecţii cu celule vii de la animale, masaje, letril – o substanţă extrasă din sâmburii de caisă, considerată medicament împotriva cancerului, însă care, în cantităţi prea mari, poate fi nocivă. Avea deja metastaze la gât şi abdomen, una dintre tumori cântărea peste două kilograme, iar medicii din SUA îl avertizaseră că inima lui nu va suporta o operaţie. Dar Steve nu s-a lăsat până nu a încercat totul: s-a operat tot în Mexic şi la nici o zi după a murit de stop cardiac, la vârsta de 50 de ani. Potrivit unuia dintre doctorii prezenţi la operaţie, unul dintre plămâni era în întregime canceros.

Deşi le-a salvat viaţa altor cinci puşcaşi marini în timpul unui exerciţiu în regiunea arctică, nu a câştigat în cursa cu propria viaţă.