Luptătoarea din Germania


Luptătoarea din Germania

primit de la: Mihaela Walter (09 octombrie 2013)

Povestea unei invingatoare in lupta cu cancerul – Christa Wagner (Germania) –
O poveste a unei vieti de om, care ar putea fi de asemenea povestea oricaruia dintre noi. “Trimisa sa mor acasa…. inapoi in viata – si-nca in ce viata!!!” – asa si-a intitulat Christa Wagner articolul, aparut in revista “Natürlich leben” 2/2004, in care autoarea descrie, punand enorm de mult suflet, propria experienta in lupta cu cancerul, incercand astfel sa ajute si altor bolnavi loviti de aceasta boala grea, daruindu-le credinta si increderea, ca o astfel de soarta nu trebuie sa fie neaparat necrutatoare!
Christa Wagner s-a imbolnavit de cancer de san in 1995, a fost operata, a urmat timp de 5 ani un tratament cu Tamoxifen: niciunul dintre medicii curanti nu i-a facut vreo recomandare referitoare la modul sau de viata sau de alimentatie – nici la eliberarea din spital, nici la controalele bi-anuale pe care Christa le-a respectat cu strictete, facand absolut toate investigatiile si urmand cu o consecventa  rara toate tratamentele recomandate de medici.

5 ani de zile Christa Wagner nu a avut nicio valoare a analizelor iesita din limitele acceptate ca normale. 5 ani nu a aparut nimic suspect la niciunul dintre controalele pe care le-a efectuat cu regularitate (Thorax-Röntgen, EKG, MRT, mamografie, markerul tumorilor, etc.). 5 ani de zile Christa Wagner a sperat si a crezut ca a invins cancerul. Astfel incat, cand la controlul din anul 2000 a fost descoperita recidiva tumorii (la controlul facut cu numai 6 luni inainte, nu se constatase NIMIC suspect!!), precum si metastaze, pentru Christa, s-a prabusit dintr-o data, cerul….

Christa avea o teama foarte mare de moarte, bine justificata de altfel: ii murisera amandoi parintii, prematur, ca urmare a cancerului, devenind din aceasta cauza in aceasta perioada si depresiva, si fiind tratata de asemenea medicamentos si cu sendinte de psihoterapie (care dupa parerea Christei, nu ca nu i-au adus o imbunatatire a starii psihice, ci chiar i-au influentat-o in mod negativ).

Pe 16.11.2000 a fost operata din nou la sanul stang, a urmat 6 sedinte de chimioterapie, dar boala s-a aratat a fi mai puternica: in martie 2001, medicii i-au comunicat, ca in cazul ei, nu se mai pot face nimic……

Intoarsa acasa, Christa Wagner reuseste cumva, printr-o adevarata minune, sa iasa din “gaura neagra” in care cazuse, si se hotaraste sa nu astepte totusi moartea pur si simplu cu mainile in san. De unde fusese in toti cei 5 ani “oarba si surda” la toate sfaturile sau sugestiile venite din cercurile de prieteni sau cunostinte, acordandu-le exclusiv increderea sa medicilor curanti, Christa devine dintr-o data atenta la tot ce se intampla in jurul sau. Participa la un congres despre cancer, descopera ca exista si tratamente alternative ale cancerului si reuseste sa cunoasca medici, care cred ca mai are o sansa de supravieturire, intalneste oameni care trecusera printr-o experinta similara, oameni care s-au salvat prin propriile forte, in ultimul moment, din fata mortii.

Isi schimba radical alimentatia si modul de viata: trece dupa un post negru, la un regim strict de alimentatie cu hrana vie (numai legume si fructe proaspete, seminte, nuci si plante din flora spontana – toate alimentele provenite numai din agricultura biologica, si prelucrate cat mai putin posibil – a urmat regulile terapiei ancestrale “Urtherapie”a lui Franz Konz), incepe sa alerge zilnic prin padure, isi intareste sistemul imunitar cu dusuri reci si bai de aer si de soare, isi regaseste echilibrul psihic si sufletesc (nu in ultimul rand datorita afirmatiilor din cartile Louisei L. Hay), descopera gandirea pozitiva si invata sa traiasca ca si cand “ziua de azi ar fi cea mai frumoasa zi din viata”, tratandu-se in tot acest timp numai cu ceaiul antitumoral al Mariei Treben si urmand terapia cu vasc.

Noua viata a Christei Wagner incepe exact acolo unde credea ca o asteapta numai sfarsitul. Astazi, Christa Wagner, vindecata de cancer si aflata intr-o stare exceptionala de sanatate – cu toate ca a trecut de 70 de ani – marturiseste: “Poate ca suna macabru, dar eu cred ca imbolnavirea mea de cancer a fost cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut intampla! Astazi traiesc altfel, gandesc altfel, viata este traita mai intensiv ca niciodata – si sunt mai recunoascatoare ca oricand.”

Christa Wagner isi pune experienta castigata in toti acesti ani la dispozitia tututor, participa la congrese si conferinte, povesteste deschis, tututor celor care vor sa o asculte, despre boala ei, si ofera in pensiunea  “Ratscherer Höhe”, pe care o conduce alaturi de sotul sau, nu numai posibilitatea petrecerii unei vacante in mijlocul naturii, ci si un sprijin practic pentru o abordare naturala  a bolilor, in special a cancerului.

Sperand ca am reusit sa redau, macar in parte, curajul, pofta de viata si entuziasmul Christei Wagner, va doresc tuturor multa sanatate si toate cele bune!