înapoi la pagina de patologie sau direct la pagina principală

Cancer de prostată

află mai multe (în limba engleză)

Cancerul de prostată este cea mai frecventă formă de cancer la bărbați. Apare de regulă la bărbații mai în vîrstă.

Cea mai bună şansă de a supraviețui este dată de detectarea cît mai timpurie a acestuia.

Dacă este descoperit devreme, cancerul de prostată este vindecabil  în proporție de 100%.

Simptome

– urinare dureroasă sau cu usturimi

– inabilitate de a urina sau dificultate de a iniția urinarea

– senzație frecventă sau imperioasă de a urina

– dificultate de a goli complet vezica urinară

– urme de sînge în urină sau în ejaculat

– durere continuă în zona inferioară, pelvis sau coapse

Factori de risc

vîrsta: bărbați peste 50 de ani (cel mai important factor de risc).

istoric familial: rude apropiate cu cancer de prostată (în special tată, frate sau fiu).

rasa: americanii de culoare au o incidență de 2 ori mai mare; mai rară printre asiatici.

dieta: alimentație bogată în grăsimi saturate (de origine animală); consumul de fructe şi legume scade riscul.

Teste de screening (depistare precoce)

Testele de screening pentru cancerul de prostată trebuie începute de la vîrsta de 50 de ani.

Examenul rectal manual

Cea mai veche şi mai simplă metodă de screening pentru cancerul de prostată este examenul rectal manual, recomandat ca parte a examenului fizic începînd cu vîrsta de 50 de ani.

Testul PSA

Antigenul specific prostatei (PSA) este o proteină produsă prostată. Nivelul de PSA din sînge (exprimat în nanograme pe mililitru) poate evalua riscul de cancer:

Nu există o corelare simplă între nivelul PSA şi stadiul bolii (un nivel ridicat poate apărea în afecțiuni nemaligne precum hiperplazia benignă de prostată, iar un nivel scăzut nu înseamnă absența unui cancer). Testele de screening de rutină pentru PSA trebuie începute de la 50 de ani.

Biopsia de prostată

Biopsia este singura metodă pentru un diagnostic de certitudine şi se face la bărbații cu suspiciune puternică pe baza testului PSA şi a altor factori.

Sistemul de grading Gleason

Un scor Gleason mai mare înseamnă un cancer de prostată mai agresiv. Împreună cu alți factori ajută la stabilirea unui tratament corect.

Tratament

Chirurgia de prostată

Prostatectomia (extirparea chirurgicală a prostatei) este cea mai frecventă metodă de tratament în cancerul de prostată, la bărbați cu vîrsta de pînă la 70 de ani. Se folosesc două tehnici (abordări):

retropubică: tehnica cea mai folosită, asigură cea mai bună şansă de conservare a uretrei şi deci a continenței urinare, precum şi a nervilor şi vaselor de sînge responsabile cu erecția.

perineală: mai puțin invazivă decît cea retropubică, asigură o recuperare mai rapidă; se foloseşte la tumorile mai puțin agresive sau în stadii incipiente, precum şi la pacienții obezi.

Chirurgia cu protejarea nervilor

Se face cu protejarea nervilor şi vaselor de sînge care asigură erecția. Se face la pacienții cu:

– tumoră localizată

– nivel PSA mai mic sau egal cu 10

– scor Gleason nu mai mare de 6-7

– nu au utilizat anterior medicamente pentru disfuncția erectilă (DE)

Prostatectomie laparoscopică radicală (PLR)

Este o tehnică de chirurgie minim invazivă care devine rapid o alternativă la chirurgia “deschisă” în tratamentul cancerului de prostată. Deşi e mai complexă, PLR are următoarele beneficii pentru pacient:

– sîngerare redusă în timpul operației

– spitalizare redusă

– timp de recuperare mai scurt

– reducerea necesarului de medicație analgezică

– mai puține zile cu cateter urinar

efecte secundare ale prostatectomiei: incontinență urinară, disfuncție erectilă.

Radioterapie (radiație)

Radioterapia este prima opțiune de tratament în cancerul de prostată localizat sau avansat local.

Se folosesc patru tipuri de terapie cu radiație în cancerul de prostată:

radiație cu rază externă: este cea mai folosită metodă de radioterapie în cancerul de prostată.

terapia cu protoni: este un tratament puternic şi precis pentru cele mai dificil de tratat  forme de cancer, cu salvarea țesutului sănătos şi mai puține efecte adverse.

terapie cu radiație cu intensitate modulată: o formă avansată de radiație cu rază externă care creşte doza administrată zonei cu cancer .

brahiterapie: implică folosirea unor “semințe” radioactive implantate direct în prostată.

Efecte secundare posibile:

– iritații ale vezicii urinare, uretrei şi/sau rectului

– urinări frecvente, senzație de usturime la urinare, nevoie imperioasă de a urina

– dureri rectale (pot fi însoțite de sîngerări uşoare)

– mişcări intestinale mai frecvente

Chimioterapie (terapie cu citostatice)

Nu este un tratament standard în cancerul de prostată. Deoarece tumorile evoluează lent şi apar la oameni în vîrstă, se consideră că efectele adverse ale chimioterapiei depăşesc beneficiile oferite de tratament.

Hormonoterapie (terapie hormonală)

Hormonoterapia este indicată în stadiile inițiale ale cancerulrului de prostată agresiv (scor Gleason 8 sau mai mare). Sînt trei tipuri de hormonoterapie în cancerul de prostată:

ablația androgenică: se face cu medicamente care blochează acțiunea hormonului testosteron pe celula malignă; efectele sînt de regulă permanente.

agonişti LHRH: se face cu medicamente care blochează producția de hormon testosteron în testicule.

orhiectomie: extirparea chirurgicală a testiculelor; a fost metoda standard de tratament hormonal în cancerul de prostată şi rămîne o opțiune valabilă datorită eficienței, în special la pacienții mai vîrstnici.

Efectele secundare ale hormonoterapiei:

– impotență, pierderea apetitului sexual

– pierderea de masă musculară, slăbiciune

– scăderea masei osoase (osteoporoză)

– micşorarea testiculelor

– depresie

– pierderea încrederii de sine, agresivitate, stare de alertă

Disfuncția erectilă post-prostatectomie

Bărbații pot recupera funcția ercetilă dacă:

– au mai puțin de 60 de ani

– nu au diabet, hipertensiune, boală coronariană şi/sau colesterol ridicat

– sînt nefumători

– au beneficiat de chirugie cu protejarea nervilor

– au avut cancer în stadiu incipient

– au un partener motivat