înapoi la pagina de patologie sau direct la pagina principală

Leucemie

află mai multe (în limba engleză)

Leucemia este un cancer al țesutului care formează celulele sanguine, precum măduva osoasă.

Leucemiile sînt grupate după tipul de celule afectate şi după rata de creştere a celulelor maligne.

Leucemiile pot fi acute sau cronice.

Tipuri de leucemie

Există mai multe tipuri de leucemie, unele agresive care se dezvoltă rapid, altele care progresează mai lent. Leucemiile se clasifică după tipul de celule sanguine afectate:

leucemie acută: implică multiplicarea foarte rapidă a unor celule imature – celule blastice. Celulele mature rămîn în minoritate şi apare riscul de infecții, anemie sau sîngerări, care pot chiar amenința viața. Un diagnostic de leucemie acută se pune dacă există mai mult de 20% celule blastice în măduva osoasă. Leucemia limfoblastică acută (LLA) este mai întîlnită la copii şi adulți tineri. Leucemia mielogenă acută (LMA) apare mai frecvent la adulți.

leucemie cronică: apare prin multiplicarea celulelor sanguine mature, ceea ce previne de regulă infecțiile sau sîngerările severe. Leucemia cronică apare mai des la persoane între 40 şi 70 de ani.

sindrom mielodisplazic: măduva osoasă nu mai produce suficiente celule sanguine normale (celule albe, celule roşii şi trombocite). Apare mai frecvent spre vîrsta de 60-70 de ani şi poate progresa în timp către leucemie acută.

Simptome de leucemie

– febră

– oboseală persistentă sau senzație de slăbiciune

– pierderea poftei de mîncare

– pierdere nedorită de greutate

– predispoziție la rănire sau sîngerare

– respirație dificilă (senzație de sufocare)

– peteşii (mici pete roşii sub piele din cauza sîngerării)

Simptomele de leucemie limfoblastică acută mai pot include prezența unor umflături nedureroase sub piele în zona inghinală, la subraț sau la gît, precum şi/sau dureri subcostale.

Cauze de leucemie

Cauzele specifice ale leucemiei nu se cunosc, însă o serie de factori ar putea fi implicați:

virusuri: provoacă leucemie la animale, la oameni doar o formă rară, care nu e contagioasă.

predispoziție genetică: există familii ai căror membri au defecte cromozomiale care pot predispune la leucemie.

factori de mediu: doze masive de radiație (precum cele rezultate în urma bombardamentelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki) sau expunerea continuă la anumite substanțe toxice (benzen) pot favoriza leucemia; radiografiile nu sînt considerate periculoase.

deficiențe de sistem imunitar: pacienții cu cancer tratați cu doze mari de chimio- sau radioterapie pot dezvolta leucemie.

Diagnostic de leucemie

Diagnosticul de leucemie se pune pe baza testelor sanguine şi de măduvă osoasă:

puncție-aspirat de măduvă osoasă: o mostră de celule medulare este prelevată cu un ac fin.

biopsie de măduvă osoasă: se prelevează o zonă de țesut osos cu păstrarea arhitecturii tisulare.

Tratament leucemie

Chimioterapia este cel mai eficient tratament pentru leucemie, uneori în asociere cu radioterapie sau cu terapii biologice.

Chimioterapie

Tratamentul constă în diverse chimioterapice cu obiectivul de scurtă durată de a se obține o remisiune completă, adică măduva osoasă are sub 5% celule blastice, nivelul de neutrofile este de peste 1.000 şi cel al trombocitelor de peste 100.000. Obiectivul de lungă durată este extinderea intervalului de remisiune şi  chiar vindecarea.

În anumite cazuri celulele maligne sînt distruse doar în sînge dar nu şi în măduva osoasă. Dacă leucemia nu răspunde la unul sau două cicluri de tratament sau dacă apare o recădere, se schimbă terapia. Un plan specific de tratament se numeşte protocol, care poate folosi terapii standard sau experimentale.

Cele mai frecvente efecte adverse ale chimioterapiei sînt: căderea părului, greață şi vomă, scăderea numărului de celule sanguine şi infecții.

Radioterapie (terapie cu radiație)

Radioterapia se poate folosi împreună cu chimioterapia în anumite tipuri de leucemii şi se poate administra pe o zonă specifică a corpului sau pe întreg corpul (iradiere corporală totală), înainte de transplantul de celule stem.

Terapii biologice

Terapiile biologice folosite pentru tratarea leucemiei includ factori de creştere, interleukine, anticorpi monoclonali etc., eventual în asociere cu chimioterapie.

Chirurgie

Splenectomia este eliminarea chirurgicală a splinei. Splina acționează ca un filtru pentru celulele sanguine şi se măreşte prin depozitarea acestora, cu pericolul de a produce dificultăți de respirație şi comprimarea altor organe.

Transplant de celule stem

Transplantul de celule stem, cunoscută şi ca “transplant de măduvă osoasă” constă în distrugerea celulelor leucemice din măduva osoasă cu doze mari de chimioterapie şi, eventual, radioterapie. Deoarece în acest mod capacitatea măduvei osoase de a produce celule este sever afectată, celule stem sănătoase sînt administrate intravenos. Sînt două tipuri de transplant de celule stem:

autolog: implică introducerea de celule sănătoase prelevate chiar de la pacient în perioada de remisie.

alogen: implică introducerea de celule sănătoase prelevate de la un donator compatibil.

Efecte adverse ale tratamentului

Teste diagnostice se fac la diferite momente în funcție de tipul de leucemie şi de protocolul de chimioterapie folosit. De exemplu, o hemogramă se face la fiecare 24 de ore în leucemia acută şi doar o dată pe săptămînă în leucemia cronică. Un test de măduvă osoasă se face înainte de începerea chimioterapiei şi se repetă la 2-3 săptămîni în leucemia acută. Chimioterapia distruge toate celulele (bolnave sau sănătoase) din măduva osoasă, iar altele noi nu se mai produc. Numărul de celule din măduvă şi din sînge revine de obicei la normal între 21 şi 31 de zile de la începerea chimioterapiei.

Infecție

În general, numărul de celule sanguine albe scade în prima săptămînă după începerea chimioterapiei. Ca urmare apare un risc crescut de infecții. Spălatul mîinilor este cea mai importantă măsură de precauție pentru prevenirea infecției.

Oboseală

Numărul de celule roşii scade deasemenea, lucru care este arătat de scăderea fie a hematocritului fie a nivelului de hemoglobină. Ca urmare apare o senzație de oboseală, inima poate să bată mai repede şi pot apărea amețeli la mişcări bruşte. Transfuzia de celule roşii se face de la un nivel de hemoglobină de 8.0.

Sîngerare

Un alt efect este scăderea numărului de trombocite, cu apariția de sîngerări nazale sau gingivale. Urme de sînge mai pot apărea în urină şi în scaun. Pe corp (în special pe brațe şi picioare) pot apărea mici pete roşii numite peteşii, datorită ruperii vaselor capilare din piele. Transfuzii de trombocite se fac atunci cînd nivelul acestora scade sub 10.000.

Iritabilitate intestinală

Alte efecte adverse pot fi diareea sau constipația. Alimentele bogate în fibre, prunele sau sucurile de fructe pot atenua constipația. Se recomandă consumarea de lichide (apă) din abundență.

Greață şi vărsături

Chimioterapia poate provoca greață sau vărsături, uneori declanşate de anumite mirosuri sau chiar de gîndul la spital sau la tratament. Se recomandă ingerarea de pîine prăjită sau biscuiți pe toată durata zilei.

Inflamația bucală

Denumită şi stomatită, este un efect advers frecvent al chimioterapiei. Igiena bucală este esențială pentru prevenirea infecțiilor. Gura trebuie clătită de patru ori pe zi cu soluție de bicarbonat de sodiu, în special după mese.

Pierderea părului

Este un efect des întîlnit în chimioterapie. Părul se poate doar subția sau poate cădea complet.

Scăderea în greutate

Stomatita sau problemele stomacale pot afecta alimentarea normală. Corpul are însă nevoie de energie pentru a produce noi celule, de aceea o hrănire corectă este foarte importantă. Este foarte importantă deasemenea consumarea unor cantități mari de lichide. Dacă pacientul are dificultăți de înghițire poate fi hrănit cu ajutorul unui tub inserat direct în stomac sau prin perfuzie intravenoasă.