înapoi la pagina de suport sau direct la pagina principală

Carta Europeană a Drepturilor Pacienților

– cele paisprezece drepturi ale pacientului –

1. Dreptul la măsuri preventive

Fiecare individ are dreptul la servicii adecvate pentru a preveni boala. Serviciile de sănătate au datoria de a informa populația.

2. Dreptul la acces

Fiecare individ are dreptul de acces la serviciile de sănătate cerute de sănătatea sa. Serviciile de sănătate trebuie sa garanteze accesul tuturor, fără discriminare pe bază de resurse financiare, loc de reşedință, tip de boală sau momentul accesării serviciului.

3. Dreptul la informație

Fiecare individ are dreptul să acceseze orice informație privind starea proprie de sănătate, serviciile de sănătate şi folosirea lor, precum şi la orice progres disponibil prin cercetare ştiințifică sau inovație tehnologică.

4. Dreptul la consimțămînt

Fiecare individ are dreptul să acceseze toată informația care l-ar face capabil să participe activ la deciziile privind propria sănătate; această informație este o precondiție pentru orice procedură de tratament, inclusiv participarea la cercetarea ştiințifică.

5. Dreptul la libera alegere

Fiecare individ are dreptul să aleagă liber între diferite proceduri terapeutice şi furnizori pe baza unei informări adecvate.

6. Dreptul la intimitate şi confidențialitate

Fiecare individ are dreptul la confidențialitatea informațiilor personale, inclusiv informațiile privind starea sa de sănătate şi diagnosticul potențial sau procedurile terapeutice, precum şi la protejarea intimității sale în timpul efectuării examinărilor, vizitelor medicale şi a tratamentelor chirurgicale în general.

7. Dreptul de a respecta timpul pacientului

Fiecare individ are dreptul să primească tratamentul necesar într-o perioadă de timp scurtă şi predeterminată. Acest drept se aplică în fiecare etapă de tratament.

8. Dreptul de respectare a standardelor de calitate

Fiecare individ are dreptul de acces la servicii medicale de înaltă calitate pe baza stabilirii şi respectării unor standarde precise.

9. Dreptul la siguranță

Fiecare individ are dreptul de a nu fi afectat de prosta funcționare a serviciilor de sănătate, de malpraxis medical şi de erori, şi dreptul de acces la servicii de sănătate şi tratamente cu standard înalt de siguranță.

10. Dreptul la inovație

Fiecare individ are dreptul de acces la proceduri inovative, inclusiv proceduri diagnostice, în acord cu standardele internaționale şi independent de considerații economice sau financiare.

11. Dreptul de a evita suferința şi durerea inutile

Fiecare individ are dreptul să evite pe cît posibil durerea şi suferința, în fiecare fază a bolii sale.

12. Dreptul la tratament personalizat

Fiecare individ are dreptul la programe diagnostice sau terapeutice alcătuite pe cît posibil potrivit nevoilor sale personale.

13. Dreptul de a se plînge

Fiecare individ are dreptul de a se plînge oricînd a suferit o afectare şi dreptul de a primi un răspuns sau un alt feedback.

14. Dreptul la compensație

Fiecare individ are dreptul să primească o compensație suficientă într-un timp rezonabil de scurt oricînd a suferit o afectare fizică sau morală şi psihologică în cursul tratamentului făcut de un serviciu de sănătate.

Legea drepturilor pacientului


(nr. 46/21.01.2003)

Emitent: Parlamentul României.

Publicată în: Monitorul Oficial nr. 51, din 29 ianuarie 2003.

CAP. 1. Dispoziții generale

Art. 1. În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se înțelege persoana sănătoasa sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;
b) prin discriminare se înțelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vîrstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înțelege serviciile medicale, serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical;
d) prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic, preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înțelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci cînd nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului.


Art. 2.
Pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale.


Art. 3.
Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.

CAP. 2.
Dreptul pacientului la informația medicală

Art. 4.
Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.


Art. 5.
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identității şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării.


Art. 6.
Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.


Art. 7.
Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informațiile prezentate de către medic i-ar cauza suferință.


Art. 8.
Informațiile se aduc la cunoştința pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informațiile i se aduc la cunoştință în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare.


Art. 9.
Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.


Art. 10.
Rudele şi prietenii pacientului pot fi informați despre evoluția investigațiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.


Art. 11.
Pacientul are dreptul de a cere şi de a obține o altă opinie medicală.


Art. 12
Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.

CAP. 3.
Consimțămîntul pacientului privind intervenția medicală

Art. 13.
Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție medicală asumîndu-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.


Art. 14.
Cînd pacientul nu îşi poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.


Art. 15.
În cazul în care pacientul necesită o intervenție medicală de urgență, consimțămîntul reprezentantului legal nu mai este necesar.


Art. 16.
În cazul în care se cere consimțămîntul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atît cît permite capacitatea lui de înțelegere.


Art. 17.
(1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimțămîntul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale şi din 2 medici pentru pacienții din ambulator.


Art. 18.
Consimțămîntul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.


Art. 19.
Consimțămîntul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățămîntul medical clinic şi la cercetarea ştiințifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiințifică persoanele care nu sînt capabile să îşi exprime voința, cu excepția obținerii consimțămîntului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este facută şi în interesul pacientului.


Art. 20.
Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțămîntul său, cu excepția cazurilor în care imaginile sînt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectării unei culpe medicale.

CAP. 4.
Dreptul la confidențialitatea informațiilor şi viața privată a pacientului

Art. 21.
Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigațiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sînt confidențiale chiar şi după decesul acestuia.


Art. 22. Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimțămîntul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.


Art. 23.
În cazul în care informațiile sînt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțămîntului nu mai este obligatorie.


Art. 24.
Pacientul are acces la datele medicale personale.


Art. 25.
(1) Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care această imixtiune influențează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimțămîntul pacientului.
(2) Sînt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.

CAP. 5.
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

Art. 26.
Dreptul femeii la viață prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viața mamei.


Art. 27.
Pacientul are dreptul la informații, educație şi servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale şi sănătății reproducerii, fără nici o discriminare.


Art. 28.
(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepția cazului prevăzut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.

CAP. 6.
Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale

Art. 29.
(1) În cazul în care furnizorii sînt obligați să recurgă la selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament care sînt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacienților pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătății şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştința publicului.


Art. 30.
(1) Intervențiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă există condițiile de dotare necesare şi personal acreditat.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgență apărute în situații extreme.


Art. 31.
Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.


Art. 32.
Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cît mai aproape de cel familial.


Art. 33.
Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afara spitalului.


Art. 34.
(1) Personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decît prevăd reglementările de plată legale din cadrul unității respective.
(2) Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plăți suplimentare sau donații, cu respectarea legii.


Art. 35.
(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pînă la ameliorarea stării sale de sănătate sau pînă la vindecare.
(2) Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unități medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacienții au dreptul la serviciile comunitare disponibile.


Art. 36.
Pacientul are dreptul să beneficieze de asistență medicală de urgență, de asistență stomatologică de urgență şi de servicii farmaceutice, în program continuu.

CAP. 7.
Sancțiuni

Art. 37.
Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a confidențialității datelor despre pacient şi a confidențialității actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilor legale.

CAP. 8.
Dispoziții tranzitorii şi finale

Art. 38.
(1) Autoritățile sanitare dau publicității, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compară situațiile din diferite regiuni ale țării, precum şi situația existentă cu una optimă.
(2) Furnizorii de servicii medicale sînt obligați să afişeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătății şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Art. 39.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Art. 40.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 78, 108 şi 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziții contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedința din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

Preşedintele Senatului


NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în şedința din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. Preşedintele Camerei Deputaților


VIOREL HREBENCIUC