Et functio laesa.
Sună savant? Poate, dar de fapt înseamnă doar “umflătură”, “roşeață”, “căldură” şi “durere”. Care au drept consecință o “funcție lezată”. Iar asta pe latineşte, o limbă care pe noi, vajnici urmaşi ai lui Traian (celălalt) n-ar trebui să ne sperie prea tare.
Ce vreau să spun cu asta? Păi nimic special, doar că n-am găsit o introducere mai potrivită pentru tema de astăzi, în care vom vorbi despre inflamație (inflammare – “a pune pe foc”, pre limba lui Ovidiu, cel cu statuie în portul Constanța). E adevărat că cele enumerate mai sus sînt semnele (identificate – primele patru – încă din antichitate de către Celsus, completat apoi de Galen cu ultimul) inflamației acute, pe cîtă vreme pe noi ne interesează mai mult sora ei cronică. Dar cum nu putem ajunge la cea din urmă fără a trece mai întîi prin poarta celei dintîi, îi aducem acesteia cuvenitul omagiu.
E greu de crezut, însă inflamația e bună pentru noi. În primul rînd pentru că ea ne arată o suferință prezentă în corpul nostru. Iar în al doilea rînd pentru că ne semnalizează faptul că organismul nostru s-a mobilizat şi luptă împotriva acestei suferințe.
Cancerul este o astfel de suferință, crescută pe un fond de inflamație cronică într-un organism al cărui sistem imunitar nu (mai) este competent. Celulele imunitare, în special cele denumite NK (de la natural killer – ucigaşi naturali, în engleză) nu mai pot/vor să-şi facă datoria. Pentru a fi în formă maximă, ele au nevoie ca noi să ne hrănim cît mai sănătos, să trăim într-un mediu cît mai curat, să facem cît mai multă mişcare fizică. Mai mult, ele reacționează favorabil la emoțiile pozitive pe care noi le trăim.
Sau, după cum ne spune chiar David: “Este ca şi când celulele noastre imunitare se mobilizează cel mai bine atunci când se află în serviciul unei vieți ce, în mod obiectiv, merită să fie trăită”.
Vom relua mai tîrziu alături de David diverse modalități prin care putem împiedica/întîrzia apariția unui cancer sau lupta mai bine împotriva acestuia odată ce a fost diagnosticat.
Pentru moment însă îl citez tot pe el cu doar cîteva elemente de principiu, care ne pot schița rapid o imagine (elemente care apar şi în învățăturile lui Daniel, precum şi în dietetica lui Fred).
Avem aşadar următorii factori care ne pot inhiba sistemul imunitar (şi deci promova cancerul): regimul alimentar occidental (pro-inflamator); stresul, supărarea, depresia; izolarea socială; negarea identității reale a unei persoane (de exemplu, înclinația cuiva către homosexualitate); modul de viață sedentar.
Pe de altă parte avem alternative prin care ne putem stimula sistemul imunitar (şi implicit preveni cancerul): regimul alimentar mediteranean (anti-inflamator), dar şi bucătăria indiană sau cea asiatică; seninătatea, bucuria; sprijinul din partea familiei şi a prietenilor; acceptarea de sine; o viață caracterizată de activitate fizică.
În curînd şi mai pe larg despre toate acestea.
INTERESANT!
@infokid: nu-i aşa? şi va mai urma!
Lasă-mă să pricep, vrei să spui că s-a demonstrat că homosexualii sunt mai predispuşi la cancer? No, nu mi se pare corect, bieţii de ei, după ce că-s bătuţi de soartă, mai dă şi cancerul peste ei?! 😀
Şi când le citesc pe celelalte (stres, supărare, depresie, izolare socială), zău că m-apucă depresia:) Mă şi mir că n-am cancer încă. Sau nu ştiu eu…
@Daria B.: nu ştiu dacă s-a demonstrat au ba, se poate să fie doar o ipoteză (poate chiar o speculație?) a lui David, însă ca posibilă sursă de conflict interior stă în picioare (eu unul cel puțin cred asta); la fel toate celelalte, trebuie “citite” ca factori favorizanți care ne pot conduce către cancer, care în cele din urmă se pare că e rezultatul unui puternic dezechilibru interior; ce zici de asta?
îţi înţeleg punctul de vedere, dar dă-mi voie să fac pe avocatul… homosexualilor şi să pun problema aşa: pentru cei dintre ei care nu-şi recunosc deschis situaţia, din teama de neînţelegere a societăţii etc. etc., riscă să devină chiar asta un conflict interior. adică identitatea lor reală e de homosexuali, condiţie cu care ei sunt perfect împăcaţi, iar negarea acesteia e factorul care favorizează cancerul; ce zici de asta?
@Daria B.: adevărat şi asta, precum multe alte exemple mult mai “benigne”, cum ar fi fumatul (am eu o teorie, poate o să vorbim la un moment dat despre ea).
la un moment dat ăsta… nu-l foloseşti prima dată! şi eu am o teorie: mai bine acum decât la un moment dat:)
@Daria B.: toate la vremea lor, acum nu le poate cuprinde pe toate …
Pingback: gaz peste foc | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: slab şi fără griji? | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: și mumiile au cancer, nu-i așa? | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: malarie, clorochină și cancer | tot ce (nu) ai vrut să știi …