Din titlu ar putea părea că finalul povestirii începute alaltăieri este unul trist.

Însă nu e deloc aşa. În primul rînd pentru că santinelele fac asta mai mereu. Iar dacă se întîmplă să fie şi pentru o cauză bună, sacrificiul lor este cu atît mai de apreciat, iar deznodămîntul parcă nu mai e nici el chiar atît de negru.

E şi cazul santinelei din povestea noastră. După ce ani de zile a ajutat nenumărate femei cu cancer de sîn să scape cu o operație mai puțin radicală, ganglionul nostru santinelă plusează în bine. Cum face el asta?

Un ghemotoc (foto: www.environmentalgraffiti.com)

Păi în primul rînd medicii au observat că femeile cărora le-a fost extirpat doar ganglionul santinelă supraviețuiesc la fel de mult ca şi cele de la care s-au scos mai mulți. Ca urmare, noua propunere a chirurgilor este ca singurul sacrificat de aici înainte să fie ganglionul cu pricina. Cu un evident plus de confort pentru femeile în cauză, care au un risc mult mai mic de a trezi cu brațul respectiv umflat din cauza limfedemului (acumulare de limfă determinată de afectarea circulației limfatice, ca urmare a exciziei ganglionilor de pe traiectul vaselor respective).

Noua abordare este promovată chiar de doctorul care a introdus la începutul anilor ’90 tehnica ganglionului-santinelă, care salută totodată acest nou pas către idealul unei intervenții minim invazive în cancerul de sîn.

Iar povestea noastră se alege, iată, cu un sfîrşit fericit.

(vestea bună a văzut lumina tiparului în Journal of the American Medical Association, de unde a fost preluată de CNN Health, de unde am preluat-o şi eu)