Încetul cu încetul, blogul nostru se apropie, cu fiecare zi, din ce în ce mai mult de ideea în care l-am început. Anume aceea de a deveni un loc de întîlnire pentru toți cei care au avut de-a face de-a lungul vieții lor, direct sau indirect, cu cancerul.
După ce mai întîi a fost alm cea care şi-a făcut curaj şi a împărtăşit cu noi din experiența ei (revenind apoi cu o completare cel puțin la fel de interesantă), iată că e rîndul Mădălinei să îşi ia inima în dinți pentru a ne spune o poveste la fel de adevărată:
“Mă bucur nespus că am găsit acest blog. Ce ai scris mai sus este povestea multora dar şi a mea. Am descoperit anul trecut în septembrie că am cancer de col uterin deci cum ai spus tot eu sunt dar am o tumoră în plus şi … da am decis să lupt pentru că am 31 de ani şi pentru că am un înger de 1 an şi 5 luni şi pentru că am un soț care mă adoră şi mulți, mulți apropiați care mă iubesc şi sunt lângă mine. E o luptă foarte grea care câteodată te copleşeşte dar trebuie să o ducem. Felul de a gândi se schimbă radical în fața unei situații de genul ăsta şi abia aşa reuşim câteodată să ne dăm seama ce este cu adevărat important în viață şi ce ar trebui să ne dorim cu adevărat. Ne antrenăm în rutina de zi cu zi şi ne dorim de cele mai multe ori lucruri materiale dar când te loveşte o boală ca asta e dureros câteodată să te gândeşti că tot ce îți doreşti este să nu îi faci pe cei apropiați să sufere, să îți doreşti sa trăieşti ca să poți face parte din viața copilului tău, să îl duci de mână în prima zi de şcoală şi multe, multe altele care nu au nici o legătură cu partea materială.”
Alb, deschis (foto: google images)
Sînt conştient (după ceea ce am trăit eu însumi cu doar cîteva zile în urmă) de faptul că îți trebuie o tonă de curaj fie şi numai pentru a vorbi despre astfel de lucruri, darămite să le mai şi înfrunți cu mîinile goale. Se dovedeşte astfel încă o dată că tot doamnele sînt mai curajoase, chiar dacă noi bărbații le încadrăm cu superioritate la categoria “sex slab”.
Aştept cu interes prima intervenție similară din partea unui reprezentant al celeilalte jumătăți a lui Homo Sapiens.
Pînă atunci, bine ai venit printre noi, Mădălina!
Luand in calcul faptul ca , sexul puternic! 🙂 , se deschide mai greu ca sa-si povesteasca pasul (, asta face parte din puternicie , cred barbatii , probabil ) , e de asteptat sa nu asteptam , prea multe povesti din partea celeilalte jumatati a lu’ Homo Sapiens.
@alm: speranța moare ultima, cu toate astea …
Multă sănătate şi curaj, Mădălina!
@Teodora: mă alătur ție …
Va multumesc din suflet pentru incurajari. Intre timp am si niste vesti bune. Momentan sunt in Viena am facut un PET/CT la spitalul AKH si mi-au spus ca nu sunt prezente metastaze si nici nu am vreun organ invecinat afectat. Luni pe 27.03 ma internez din nou urmeaza ultima serie de brahiterapie si speram sa fie totul mult mai bine. Doresc tuturor celor care se confrunta cu aceasta boala mult, mult curaj si putere de lupta si cu cat acceptam mai repede situatia in care ne aflam cu atat mai repede ne si mobilizam sa luptam impotriva acestei boli.
Multă sănătate, Mădălina, şi aşteptăm numai veşti bune!
@Daria B.: imediat dăm drumul la forum, ca să putem comunica mai uşor.
@Madalina: sînt (şi sîntem, după cum vezi) alături de tine; fă-te bine repede şi dă-ne de veste; iar între timp mai scrie-ne despre tine, sînt sigur că sînt mulți cei care vor fi inspirați de povestea ta; cele bune, sănătate, rămînem în contact.
Marturisesc ca mi-au dat lacrimile…Si cu siguranta ca o ii cunosti si iubitele piticului, nu numai ca il duci la scoala…nu de alta, dar scoala e aproape, si o sa mearga singurel…:*:*:*:*:*
Te pup!!!!
@anna: te mai aştept pe aici, cu cît mai mulți cu atît mai bine …
Te iubim, si suntem cu tine, Malinu’ !!! Oricine poate invata de la un asemenea OM, pentru ca MADA ESTE CEA MAI PUTERNICA PERSOANA PE CARE O CUNOSC ! …si : ne vedem peste 6 luni !
@Oana Niculae: înțeleg că o cunoşti personal pe Mădălina; dacă vrei să ne spui mai multe despre ea te rog să o faci, în acest fel o vom cunoaşte şi noi mai bine şi o vom putea sprijini fiecare după puteri; cele bune.
Multa sanatate,Madalina, curajul il ai deja de mult timp incearca sa il pastrezi in permanenta cu tine …Chiar daca treci un obstacol greu in aceste momente esti puternica si cu siguranta vei trece cu bine peste el, dupa cum se observa deja ai mai urcat cateva trepte si asta pentru ca nu te-ai lasat cazuta in prapastie si te-ai agatat cu manuta de fiecare crenguta care te-a ridicat la suprafata. Stim cu totii ca nu putem castiga niciodata o batalie daca nu luptam … iar dupa ploaie si lacrimi mai vine si soare si liniste sufleteasca poate chiar fericire 🙂 Tu in lupta care o duci acum ai cel mai important aliat (chiar tu), nimic nu te va dobora atata timp cat ai grija sa te mentii in picioare si sa te agati in continuare de crengute… Ma gandesc la tine si astept nerabdatoare zilele cu soare si momentul in care vei trece cu bine peste acest obstacol … eu sunt absolut sigura ca vei avea succes 🙂 PUPICI
@Camy: frumos mesajul tău, te aştept în zilele următoare pe forum, poate facem un grup virtual de suport pentru Mădălina; spor, cele bune.
Sunt aici si voi fi mereu de acum inainte aici …o sa sprijin acest blog si am sa incerc sa imi aduc toti prietenii alaturi …:) nu stiu cat de frumos a fost mesajul meu dar stiu ca totul a fost scris din suflet si atat cat am puput mi-am exprimat o parere sincera …asa sunt eu si asa voi fi mereu …asa am fost invatata sa gandesc si multumesc celor care m-au indrumat sa gandesc in acest mod …viata e grea iar acum trecand prin ea imi dau seama cata dreptate aveau cei care m-au iubit sau ma iubesc in continuare cand ma indrumau sa fiu puternica si sa intampin greutatile din viata ramanand in picioare 🙂
@camy: în acest caz nu pot decît să îți spun: bun venit, camy!