Nu vă bulbucaţi ochii, oameni buni, o să explic imediat cum am ajuns la concluzia asta.
Cancerul, are trei faze de evoluţie:
Debutul, faza iniţială, foarte scurtă, în care agenţii cancerigeni sunt consumaţi. Odată ajunşi în sânge ei sunt transportaţi la celule. De regulă, aceşti carcinogeni nu scot ei înşişi sabia din teacă să înceapă atacul. În interiorul celulei sunt convertiţi, cu ajutorul unor enzime, într-un fel de “terminatori” care se lipesc de ADN şi astfel se propagă la toţi urmaşii celulelor respective. Aceşti “copii” bolnavi poartă de-acum în amprenta lor genetică, boala. Altfel spus, cancerul poate să apară.
Promovarea este faza a doua. Mult mai lungă decât prima. Copiii trebuie să crească mari, să meargă la şcoală, să devină adulţi şi să aibă şi ei, la rândul lor, prunci. Bolnavi şi pruncii, evident. Familia se măreşte tot mai mult până când devine o comunitate mare, adică o tumoră vizibilă, detectabilă clinic.
Expansiunea este ultima fază. Devenind o comunitate foarte numeroasă, aglomeraţia face ca celulele să nu mai încapă în spaţiul iniţial şi-atunci pleacă din “localitatea” de baştină, invadând teritorii noi. Unele “familii” se deplasează pe distanţe scurte, invadând vecinătăţile, altele însă, mai curajoase, mai aventuroase, pleacă la distanţe mari de locul unde s-au născut şi crescut. În faza aceasta se cheamă că boala, cancerul deci, a metastazat.
Vestea bună pentru noi este că celula canceroasă are nevoie, ca să crească mare şi să devină adult, de anumite condiţii prielnice, tot aşa cum un prunc are nevoie de mâncare, de apă şi de dragoste ca să crească mare şi sănătos.
Dacă într-una din fazele sale de dezvoltare, condiţiile nu-i sunt prielnice, celula moare sau rămâne imatură, pipernicită, neînstare să se devină adult sau să se înmulţească.
Cu alte cuvinte, faza de promovare este reversibilă! Aici intră furculiţa în scenă. Şi implicit noi, care o mânuim cu abilitate. Alimentele pe care le consumăm pot împiedica sau pot ajuta cancerul în dezvoltarea sa. Unele alimente sunt promotori ai cancerului, altele sunt anti-promotori. Şi viaţa noastră depinde de cine câştigă în războiul care se încinge. Muniţia este asigurată de furculiţa din mâna noastră. Noi decidem cărei tabere îi oferim “armamentul”.
Dacă anti-promotorii câştigă lupta, cancerul oboseşte, se opreşte din evoluţie şi poate să moară.
În locul nostru, aş zice.
Povestea am interpretat-o după priceperea mea, citind studiile făcute de doctorul T. Colin Campbell.
(articolul e produs de arcadia, care – între noi fie spus – văd că mă traduce deja cu un alt doctor; fotografia e propusă de mine, cu acordul ei)
Arcadio, felicitări şi mulţumiri pentru interpretarea cât se poate de comestibilă a studiului respectiv!
Doctore, felicitări pentru alegerea foarte inspirată a fotografiei – iniţial am crezut că-i un broccoli împlântat într-o furculiţă şi am înghiţit în sec…
@Daria B.: plecăciuni, asta e valoarea lucrului în echipă; vezi ce bine ne completăm, eu cu arcadia (chiar dacă, ocazional, ne mai traducem :-))
Doctore, pe cuvântul meu de pacient fidel că nu te traduc pe tine, l-am tradus pe Campbell! =)) =))
@arcadia: bine-bine, o dată nu se pune, dar să nu se repete (sau măcar nu prea des :-))
tot am zis ca-mi dau cu parerea , dar o pierdusem printre compresele de pe capetele pruncilor gripati. oricum traieste lumea si fara parerea mea , dar asta e un loc pe care il iubesc (scuzati cuvintele in plus , compenseaza 3 nopti nedormite 🙂 (
subiectu’ este interesant , stilul arcadiei placut ca de obicei.
Din experienta mea stiu insa ca furculita , il poate face sa fie mai subnutrit si distrofic , poate chiar reduce riscul cu multe procente , si probabil sunt cazuri in care furculita ii intra direct in inima si il rapune. La mine nu a tinut figura. Dar ceva a fost totusi , ptr ca mi s-a explicat ca tumora arata ca si chircita , si normal ar fi trebuit sa fie mai mare judecat dupa invazia dimprejur. Insa uite ca 10 ani de stil de viata sanatos(alimentatie vegetariana care nu insemna practic doar lipsa carnii si in rest ….) nu i-a directionat totusi furculita intr-un loc capital. Nu contest insa ca nu mi-a ajutat.
@alm: dacă mai ai gînduri pe care vrei să le împărtăşeşti, scrie-le şi le publicăm, doar eşti de-ai casei de-acum 🙂
multumesc doctore , ospitalitatea domniei tale , aici , este placuta sufletului meu. 🙂
@alm: sper să fiu un bun amfitrion în continuare, cele bune …
Pingback: despre 2012
Pingback: învingi sau eşti învins | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: cancerul ca o Fata Morgana | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: cel mai mare importator de cancer | tot ce (nu) ai vrut să știi …