Praf de stele (foto: google images)
… au ba?
Întrebarea revine, iată, în forță cîtă vreme doctorii se gîndesc mai nou că poate nu ar fi chiar o idee rea să tratăm cancerul cu … diamante.
Ei bine, poate nu chiar cu diamantele ca atare, ci mai degrabă cu nanoparticule de carbon (elementul din care sînt formate diamantele) cărora să le fie ataşate molecule de medicament. Care medicament, astfel “împodobit”, să fie apoi administrat bolnavilor de cancer.
Se pare că în acest fel creşte semnificativ timpul pe care medicamentul îl petrece în celula-țintă, care celulă nu îl mai poate expulza la fel de uşor ca pînă acum. Iar asta datorită micului aliat diamantin, care nu se mai moaie cu una cu două în fața eficientelor enzime intracelulare responsabile de ordinea interioară.
Diamant în acțiune (foto: www.medic4health.com)
Un timp mai îndelungat de prezență a medicamentului în celula malignă carevasăzică înseamnă şanse mai mari ca el să-şi facă efectul, respectiv să distrugă celula respectivă. Ceea ce se traduce implicit prin rate crescute de vindecare (ca să nu mai vorbim despre efectele adverse mult mai reduse, ca urmare a faptului că medicamentele citotoxice nu mai umblă hai-hui de capul lor prin corpul nostru).
Testele făcute pînă acum – deocamdată pe şoareci, e adevărat – au arătat rezultate mai mult decît încurajatoare.
Astfel încît diamantele, deocamdată cele mai bune prietene ale fetelor – vorba unui cîntec celebru al lui Marilyn Monroe – sînt pe cale să devină în plus şi un aliat de nădejde al pacienților cu cancer.
O perspectivă într-adevăr briliantă.
(chiar dacă cercetările aparțin unor cercetători americani, eu am luat informația dintr-un articol publicat în Pravda)
foarte ingenioasă chestie, însă primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost dacă nu cumva tandemul ăsta medicament-diamant o să-şi petreacă tot atât de mult timp atacând şi celulele sănătoase? dar dacă zici tu că asta, dimpotrivă, le ajută să nu mai circule prin tot corpul, ce să fac, nu pot decât să te cred.
@Daria B.: aici e într-adevăr o discuție ceva mai lungă, bineînțeles că va ajunge şi prin celulele sănătoase, bineînțeles că va avea efecte negative şi în afara tumorii, însă e un progres față de ce întîmplă acum, şi trebuie menționat ca atare; nimic mai mult decît atît însă, e tot o metodă – între atîtea altele – cu multe limitări încă din start; iar asta pentru că abordarea e greşită, încă dinaintea startului … din păcate … carevasăzică îndoielile tale sînt în mare măsură justificate.
Pingback: Substantele Medicamentoase De Sinteza Si Efectele Secundare!
Interesanta perspectiva asupra abordarii bolii.
@VirtualKid: da, din păcate însă – vezi şi răspunsul dat Dariei B. – (aproape) la fel de limitată ca şi abordările de pînă acum.