Cereale cu ... magnet (sursa: www.scientificamerican.com)

De fier, pentru că ne-am prins, noi oamenii, că de asta are organismul nostru mai mare nevoie.

Vorbeam ieri despre surprizele – oarecum bănuite, dealtfel – pe care ni le rezervă planta de tutun.

Astăzi este rîndul cerealelor, pe care le mîncăm – sub forma delicaților fulgi – cu lapte sau cu iaurt dimineața la micul dejun. Ca să ne procurăm, nu-i așa, fibrele mult prea necesare unui tranzit intestinal sănătos (cel puțin așa ne sfătuiesc cei care se îngrijesc de sănătatea noastră).

Iar ca să fie tacîmul complet, binefăcătorii noștri ne mai strecoară la pachet și o serie de alte “ingrediente” cel puțin la fel de necesare unui trai echilibrat.

Bunăoară, fier.

Iar de aici povestea începe să devină extrem de interesantă. Asta pentru că cineva a avut ideea un pic cam năstrușnică de a căuta – ca să parafrazez o zicală celebră – fierul în punga cu cereale.

Și din cîteva mișcări bine gîndite a separat – cu o rîșniță, puțină apă și un magnet – din fulgii respectivi ceva ce s-a dovedit a fi nici mai mult nici mai puțin decît … pilitură de fier. Cam asta fiind ideea respectivilor “fabricanți” de mîncare despre “îmbogățirea” cu fier a fulgilor.

Nu mi-am putut opri un gînd către orele de practică din liceu în urma cărora strîngeam, la sfîrșitul unei zile de muncă intensă la pilă, o grămăjoară frumușică de pilitură. Cu care aș fi putut, probabil, să-mi asigur necesarul de fier pentru tot restul vieții.

Numai de-aș fi știut atunci că e atît de simplu.