Tocmai am realizat că a trecut ceva vreme de cînd nu am mai abordat misteriosul obicei al fumatului.

Imediat mi-am amintit de un filmuleț văzut pe YouTube. Un filmuleț în care cineva ne arată, printr-un experiment remarcabil de simplu, cam ce lucruri minunate ajung în fizicul celor care obișnuiesc să respire prin țigară.

Pe scurt, respectivul cetățean arde controlat 400 de țigări cărora le colectează resturile într-o sticlă cu apă. Soluția rezultată o fierbe apoi într-un vas pînă cînd toată apa din ea se evaporă. Ceea ce rămîne este o masă – în greutate de circa 7 grame – neagră și vîscoasă de gudron. Un amestec de vreo 400 de substanțe chimice, din care cea mai mare parte sînt cancerigene.

Puf-puf (sursa: www.infoline.tk)

400 de țigări înseamnă 20 de pachete, pe care un fumător mediu le dă gata în mai puțin de o lună. Dar pe care un pufăitor extrem de hotărît le dovedește într-o săptămînă.

Și poate că 7 grame nu pare chiar atît de mult (deși dozele în care majoritatea medicamentelor sînt eficiente sînt de ordinul miligramelor). Însă un calcul matematic simplu ne arată că într-un răstimp de trei ani un fumător înrăit își poate trece prin plămîni mai mult de un kilogram de gudroane. Iar de-a lungul unei vieți fumate cu sîrg – să zicem 30 de ani – ajungem la respectabila cantitate de 10 plus kilograme.

Cam cît ar scoate – bănuiesc – un coșar conștiincios dintr-un horn care nu a mai fost curățat de pe vremea lui Pazvante.

Ei, cam de aici și nedumerirea mea.