Tentacule (sursa: www.topnews.com.sg)

Mai precis, chimioterapie potențată de insulină (cel de-al doilea subiect pe care am promis că-l voi aborda separat în urma seminarului de medicină integrativă).

Ideea se bazează pe o serie extrem de pertinentă de observații simple puse cap la cap.

Astfel, celulele sănătoase își produc energia necesară vieții cu ajutorul oxigenului (prin reacții aerobe). Prin contrast, cele tumorale folosesc procese anaerobe, adică reacții care au loc în absența oxigenului (un fel de fermentație).

Datorită acestei “mici” diferențe esențiale, celulele maligne sînt mult mai puțin eficiente decît cele normale. Astfel, din aceeași cantitate de glucoză o celulă tumorală produce 2 unități de energie, în timp ce una obișnuită “extrage” nu mai puțin de 38 de astfel de unități energetice.

Pentru a răsturna acest handicap major, celulele canceroase sînt “căptușite” la exterior cu receptori pentru insulină (hormonul care facilitează intrarea glucozei în celule). Datorită numărului disproporționat de mare de receptori insulinici de care dispun, celulele neoplazice “fură” pur și simplu cea mai mare parte a glucozei circulante, în timp ce omoloagele lor ceva mai normale ajung să fie de-a dreptul “înfometate”.

Există însă și o parte bună a acestui fenomen. Atunci cînd toți acești receptori sînt stimulați simultan de prezența în sînge a glucozei, se produce o deformare intensă a membranei celulelor maligne, practic o “lichefiere” a acesteia, care permite astfel pătrunderea în celulă și a altor substanțe.

Dacă administrarea de citostatice se face în acest interval, medicamentul va intra și el – laolaltă cu glucoza – cu prioritate în celula malignă, omorînd-o. Iar pentru că celulele sănătoase au mult mai puțini receptori de insulină, ele vor primi doar în cantități foarte mici medicamentul respectiv. Și vor rămîne pe mai departe sănătoase.

Cum poate fi speculat acest lucru? Destul de simplu, prin programarea ședinței de chimioterapie la 20-30 de minute după masă. Sau după administrarea intravenoasă a unei doze de glucoză (metodă folosită și la investigația PET – Positron Emission Tomography).

Care este beneficiul? Medicii care practică metoda susțin că pot obține aceleași efecte terapeutice cu doar 10% (uneori chiar 5%) din doza standard de citostatic. Și, la fel de important, cu efecte adverse mult mai puține și mai reduse ca intensitate.

Din păcate însă metoda este foarte puțin popularizată, iar ca urmare un număr extrem de redus de medici o cunosc și o aplică.

Prietenii știu de ce.