Sf. Pavel – mozaic roman

“(…) Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup (…)

Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.

Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?

Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?

Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?

Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.

Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.

Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.

Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.

Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.

Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,

Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.

Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună. (…)”

(Pavel – Epistola I-a către Corinteni, cap. 12)