Cel mai probabil însă nu cu ce trebuie.
Simpaticii – asta însă doar pînă cînd nu îi avem vecini de scaun la teatru sau în avion – noştri concetățeni care se bucură (vorba vine) de cîteva kilo în plus ataşate fizicului lor au (mai) primit recent o veste proastă.
De fapt mai multe, aşa încît va trebui să le luăm pe rînd.
Una dintre ele ar fi că doar în anul trecut, FDA (Food and Drug Administration – agenția americană care reglementează industria farmaceutică) a respins nu mai puțin de trei aplicații noi pentru medicamente pentru slăbit (unul datorită riscului de cancer, celelalte două pentru efectele adverse cardiace).
Cele trei ultime eşecuri încă din faşă se adaugă unui şir mai lung de scandaluri care au implicat medicamente de slăbit. Care, după ce au fost prescrise din greu, s-au dovedit a avea deasemenea efecte adverse extrem de serioase, motiv pentru care au fost retrase cu mare tam-tam de pe piață, unul după altul.
În sfîrşit, ca să pună capac, zilele trecute un grup non-profit tot din Statele Unite a depus către FDA o petiție prin care solicită interzicerea singurului medicament aprobat pentru tratamentul de lungă durată al obezității care mai era disponibil – orlistat. Pe motivul – spun ei – că medicamentul ar produce afectarea serioasă a ficatului, mergînd chiar pînă la insuficiență hepatică.
Medicii sînt şi ei de acord – în sfîrşit – că, cel puțin în privința obezității, nu există un “glonte magic” sub forma unei pastile. “Poate doar o bombă” spune unul dintre ei, mai în glumă, mai în serios.
Sau, poate, mai multă atenție la ceea ce luăm drept mîncare.
(mai multe detalii în ştirea originală, apărută într-un articol din CNN Health)
Preocupată foarte serios în ultima vreme de o alimentaţie mai sănătoasă, mă trezesc tot mai des că renunţ fără niciun efort la desert sau Gorgonzola, Feta şi surorile lor grăsuţe, care au fost dintotdeauna slăbiciunea mea. Gândul că grăsimile alea îmi micşorează alezajul vaselor de sânge iar caloriile dintr-o felie de tort necesită ore de fitness ca să nu se depună pe ici pe colo în zonele esenţiale, mă fac să renunţ la ele fără să resimt vreo frustrare.
Cred că eşecul curelor de slăbire se datorează faptului că nu se înţelege impactul a ceea ce mâncăm asupra sănătaţii în general, slăbitul fiind doar o problemă estetică în cazul celor mai mulţi.
@arcadia: probabil că nu avem suficientă imaginație, pentru că altfel am fi mult mai atenți la ce băgăm (la modul cel mai propriu!) în noi; mult succes în continuare 🙂
Pingback: sindromul metabolic (foarte pe scurt) | tot ce (nu) ai vrut să știi …