Dar care s-a dovedit – cel puțin pentru ei, cei care au venit cu ideea – una deosebit de fastă.

Nimic nu anunța, în data de 15 aprilie 1955, ceea ce avea să urmeze. Un concept simplu: mîncare simplă, pregătită rapid şi mîncată şi mai rapid (ca să nu zic hăpăită). O adevărată binecuvîntare – cum probabil au gîndit cei mai mulți la vremea respectivă – pentru o omenire prinsă într-o goană din ce în ce mai amețitoare.

Succesul a fost fulminant, afacerea respectivă deținînd în momentul de față cel mai mare lanț de restaurante din lume. Iar numele – McDonalds, pentru cine nu s-a prins încă – a devenit sinonim cu conceptul de fast-food. În plus, alături de Coca-Cola, e recunoscut drept unul dintre simbolurile strălucitoare şi omniprezente ale forței capitalismului.

Ronald şi Ronalda (www.chilloutpoint.com)

Poate chiar prea omniprezente, aş putea spune. Pentru că ceea ce a început ca o promisiune tentantă s-a transformat – mulți ani mai tîrziu, e adevărat – într-un adevărat coşmar (cel puțin aşa numesc eu o situație în care nu mai puțin de o treime din locuitorii unei țări – am numit aici Statele Unite – suferă de obezitate; iar obezitatea este, cum am arătat deja, un factor major de risc pentru mai toate formele de cancer).

Cum spuneam, o zi care pentru unii – puțini – a fost de bun augur. O zi căreia noi, toți ceilalți, rămîne încă să-i găsim adevărata semnificație.

Şi să vedem dacă avem, de fapt, ce să sărbătorim.