Nebuloasa-trandafir (foto: http://english.news.cn)

Et functio laesa.

Sună savant? Poate, dar de fapt înseamnă doar “umflătură”, “roşeață”, “căldură” şi “durere”. Care au drept consecință o “funcție lezată”. Iar asta pe latineşte, o limbă care pe noi, vajnici urmaşi ai lui Traian (celălalt) n-ar trebui să ne sperie prea tare.

Ce vreau să spun cu asta? Păi nimic special, doar că n-am găsit o introducere mai potrivită pentru tema de astăzi, în care vom vorbi despre inflamație (inflammare – “a pune pe foc”, pre limba lui Ovidiu, cel cu statuie în portul Constanța). E adevărat că cele enumerate mai sus sînt semnele (identificate – primele patru – încă din antichitate de către Celsus, completat apoi de Galen cu ultimul) inflamației acute, pe cîtă vreme pe noi ne interesează mai mult sora ei cronică. Dar cum nu putem ajunge la cea din urmă fără a trece mai întîi prin poarta celei dintîi, îi aducem acesteia cuvenitul omagiu.

E greu de crezut, însă inflamația e bună pentru noi. În primul rînd pentru că ea ne arată o suferință prezentă în corpul nostru. Iar în al doilea rînd pentru că ne semnalizează faptul că organismul nostru s-a mobilizat şi luptă împotriva acestei suferințe.

Cancerul este o astfel de suferință, crescută pe un fond de inflamație cronică într-un organism al cărui sistem imunitar nu (mai) este competent. Celulele imunitare, în special cele denumite NK (de la natural killer – ucigaşi naturali, în engleză) nu mai pot/vor să-şi facă datoria. Pentru a fi în formă maximă, ele au nevoie ca noi să ne hrănim cît mai sănătos, să trăim într-un mediu cît mai curat, să facem cît mai multă mişcare fizică. Mai mult, ele reacționează favorabil la emoțiile pozitive pe care noi le trăim.

Sau, după cum ne spune chiar David: “Este ca şi când celulele noastre imunitare se mobilizează cel mai bine atunci când se află în serviciul unei vieți ce, în mod obiectiv, merită să fie trăită”.

Vom relua mai tîrziu alături de David diverse modalități prin care putem împiedica/întîrzia apariția unui cancer sau lupta mai bine împotriva acestuia odată ce a fost diagnosticat.

Pentru moment însă îl citez tot pe el cu doar cîteva elemente de principiu, care ne pot schița rapid o imagine (elemente care apar şi în învățăturile lui Daniel, precum şi în dietetica lui Fred).

Avem aşadar următorii factori care ne pot inhiba sistemul imunitar (şi deci promova cancerul): regimul alimentar occidental (pro-inflamator); stresul, supărarea, depresia; izolarea socială; negarea identității reale a unei persoane (de exemplu, înclinația cuiva către homosexualitate); modul de viață sedentar.

Pe de altă parte avem alternative prin care ne putem stimula sistemul imunitar (şi implicit preveni cancerul): regimul alimentar mediteranean (anti-inflamator), dar şi bucătăria indiană sau cea asiatică; seninătatea, bucuria; sprijinul din partea familiei şi a prietenilor; acceptarea de sine; o viață caracterizată de activitate fizică.

În curînd şi mai pe larg despre toate acestea.