Numele lui este David Seidler şi tocmai a cîştigat zilele trecute premiul Oscar pentru scenariul filmului “Discursul regelui” (“The King’s speech”, în limba engleză în original).
O realizare remarcabilă pentru el, o poveste de succes pe care o trăieşte la frumoasa vîrstă de 73 de ani. Însă David mai are o poveste de succes – e adevărat, ceva mai puțin cunoscută – petrecută în urmă cu aproape 6 ani.
O poveste în care David a fost nu numai scenaristul, ci şi regizorul şi actorul în acelaşi timp. O poveste care a început – cu totul neaşteptat pentru David – cu un diagnostic de cancer de vezică urinară.
David a reuşit să treacă cu bine de acel cancer (iar cea mai bună dovadă este faptul că a venit la ceremonia de decernare pentru a-şi ridica singur premiul).
Cum a reuşit? Aparent destul de simplu, după cum ne spune chiar el: “Mi-am vizualizat cancerul dispărînd”. Iar cancerul şi-a luat pur şi simplu tălpăşița.
Ca într-un scenariu de film de Hollywood, ar spune imediat cei mai mulți dintre noi. Chiar unul destul de prost, ar întări cei mai mulți dintre medici, dacă ar fi întrebați.
Dar un scenariu care pentru David – chiar dacă el este primul care să îi admită aparenta lipsă de verosimilitate – a funcționat din plin.
E un scenariu care nu i-a adus şi nu-i va aduce niciodată vreun Oscar.
Dar care i-a redat, iată, viața.
(povestea lui David este redată mult mai pe larg în ediția online a CNN Health)
Remarcabilă povestea! Toată admiraţia pentru oamenii care luptă pentru viaţa lor!
Invidiez şi cheful ăsta de viaţă pe care-l au uneori unii oameni ai zice în vârstă (şi pe care mulţi dintre noi, mai tineri sau chiar mult mai tineri, îl pierdem).
@Teodora: tot timpul primim lecții, ceea ce e foarte bine 🙂
Pingback: vade retro, cancer! | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...