Elisabeth Kübler-Ross nu e unul din numele ne fac să tresărim.
Să ne gîndim bunăoară doar la tiza ei, Elizabeth Taylor. Sau Liz, pentru apropiați. A cărei viață zbuciumată, atît în plan profesional cît şi – mai ales – personal, i-a adus deja de multă vreme un incontestabil statut de celebritate. Iar ca urmare numele ei înseamnă ceva pentru mai fiecare dintre noi. Prin comparație, Elisabeth (Kübler-Ross) nu e decît o cenuşăreasă. Oare?
Medic psihiatru ca pregătire, Elisabeth a fost un pionier al cercetărilor legate de apropierea morții. Într-o carte de referință din 1969 ea a descris cele cinci stadii al durerii prin care trece o persoană care suferă o pierdere de neînlocuit sau care este diagnosticată cu o boală terminală, cum este cazul cancerului. Apropierea permanentă de moarte a făcut-o să aprecieze şi mai mult viața, într-un mod deosebit pe care l-a învățat chiar de la pacienții ei:
“Alergăm după valori care, la moarte, devin zero. La sfîrşitul vieții nimeni nu te mai întreabă ce grade academice ai, sau cîte case ai construit, sau cîte Rolls-Royce-uri ți-ai permis. Asta e ceea ce te învață pacienții de pe patul de moarte.”
Ironia a făcut ca ea să-şi piardă încă din cursul vieții casa – dimpreună cu toate bunurile – ca urmare a unui incendiu provocat de oponenții ei, speriați că deschiderea în oraşul lor a unui centru de îngrijire pentru bolnavii cu SIDA în fază terminală le-ar putea amenința sănătatea. Astăzi, la cîțiva ani de la moarte, Elisabeth e unul dintre cei care ne reamintesc faptul că poți fi pedepsit de semenii tăi fie şi numai pentru că tu vrei doar să-i ajuți.
Cît despre (cealaltă) Elizabeth? După ce a impersonat de nenumărate ori pe ecran viața şi moartea, a avut ocazia să simtă apropierea morții şi în viața reală. De două ori supraviețuitor de cancer (o tumoră cerebrală benignă şi un cancer de piele), Elizabeth ne-ar putea spune din proprie experiență dacă Elisabeth a avut dreptate sau nu.
Eu unul însă bănuiesc că a avut.
Pingback: pendulînd între Che și Fidel | tot ce (nu) ai vrut să știi …