Avem cu toții prieteni. Prieteni despre care ştim că îi avem şi prieteni despre care ştim că i-am avut. Dar mai sînt unii, cei despre care nici măcar nu ştim că îi avem. Sînt oameni care au ajuns – deşi poate pe drumuri diferite – în acelaşi “spațiu al devenirii” în care ne aflăm şi noi momentan. Doar că viața nu a curs în aşa fel încît să ne şi cunoaştem.
Aseară am cunoscut pe cineva care mi-a reamintit acest lucru. Alexandra e unul dintre aceşti prieteni ai mei de care nu am ştiut pînă acum. Am realizat asta după o palavră de vreo oră în ceainăria ei cu parfum din miezul marelui oraş.
Am mai fost în locul acela cu prieteni care au turnat, peste ceaiuri şi miresme, şi un strop de muzichie. Iar Alexandra ne-a aşteptat de fiecare dată, ca un bun amfitrion ce se află, cu o infuzie de ceai şi relaxare.
Pentru acest ceai, dar mai ales pentru relaxarea pe care o aduce cu el, am fost aseară să o văd pe Alexandra. Cu rugămintea de a le revărsa, din cînd în cînd, şi în paginile aceste. Mi-a promis că va încerca, dacă Măria-Sa Timpul îi va permite.
Haideți să ne ținem pumnii.
Langa Daniel, Alexandra ar putea sa fie un coechipier pe care sa te poti baza!
Galeria este asigurata!
@virtualkid: asta zic şi eu, însă trebuie să mai vrea şi ei; dar dacă galeria strigă din răsputeri poate vor auzi şi se vor hotărî; pînă atunci noi ne vedem de treabă; cele bune.
A-le-xan-dra! A-le-xan-dra! 😀
@arcadia: cred că s-a auzit, acum îi aşteptăm reacția; îți mulțumesc pentru sprijin, cele bune.
Pare extrem de interesant ce face Alexandra acolo. Când voi merge pe la București sper să-i calc pragul, ca și tine. 🙂
@silavaracald: este interesant şi altfel; poate mergem împreună, dacă îmi spui cînd vii; cele bune.
Pingback: miroase, gusturi şi perfume | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: miroase, gusturi şi perfume | tot ce (nu) ai vrut să știi …