margarina, bat-o vina 6


Margarină pură (www.wikipedia.org)

E ruda vegetală a untului. Cel puțin asta a fost intenția (şi speranța) cu care a fost creată. O alternativă mai ieftină şi mai uşor de obținut decît surata ei animală.

Sau – cum a descris-o Napoleon al III-lea atunci cînd a oferit un premiu pentru descoperirea unei metode de a o produce – un înlocuitor satisfăcător al untului, destinat armatei şi claselor inferioare. Încă o dată: armatei şi claselor inferioare! Nu e de aceea de nici o mirare faptul că cele mai mari creşteri ale consumului de margarină au fost legate de cele două războaie mondiale, dar şi de marea depresiune din anii treizeci.

Dar care să fie problema? Pe scurt, margarina se obține din uleiuri vegetale hidrogenate. Prin hidrogenare uleiurile se “solidifică” şi pot fi întinse pe pîine precum untul. Pînă aici nimic grav, dacă nu exagerăm cu micul dejun. Se mai întîmplă însă un lucru, aparent minor. Tot în urma hidrogenării, conformația moleculei (forma acesteia în spațiu) se modifică uşor, în sensul că legăturile chimice trec din forma cis (“de aceeaşi parte”, în limba latină) în forma trans (“de partea opusă”, în latină).

Unde sînt vacile de altădată? (www.wikipedia.org)

Ei bine, datorită acestui mic “chichirez” se schimbă totul. Spre exemplu, punctul de topire, care creşte de la 13,4°C (forma cis) la 45°C (forma trans). Ceea ce înseamnă că la temperatura normală a corpului uman molecula respectivă se află în stare solidă. Ceea ce o face mult mai greu de prelucrat de către organism.

Iar de aici urmează restul: boli cardio-vasculare, neurologice, diabet, obezitate şi cancer. Există dovezi recente care leagă consumul de grăsimi trans de cancerul de prostată. Un alt studiu a arătat că acestea pot creşte cu 75% riscul unui cancer de sîn. Ca să nu mai vorbim de faptul că, prin obezitate, poate fi un factor de risc pentru mai toate formele de cancer importante.

În încheiere, poate e interesant să aflăm că numele margarinei provine din grecescul margaris (perlă).

Dar din cîte ştiu, nici perlele nu se prea mănîncă.

se dedică arcadiei, din (cel puțin) două motive: 1) pentru a-i susține recomandarea din ultima postare; 2) pentru a-i mai alina din supărarea provocată nu atît de apariția neplanificată a negreselor, cît mai ales de amploarea pagubelor colaterale pricinuite de acestea.


Leave a comment

Your email address will not be published.

6 thoughts on “margarina, bat-o vina

    • doctorultau

      @vigurian: e bine că te-ai crescut, chiar şi cu margarină; eu cred însă că mai bine scoți un ban în plus acum pentru unt decît mai tîrziu pentru medicamente; să auzim de bine.

  • Stefana

    N-am inteles de ce faptul ca molecula trans este solida la temperatura corpului ingreuneaza prelucrarea ei. Multe alimente sunt in stare solida la ingurgitare :D. Ca sa nu mai zic despre cat de nociv este untul pentru arterele unora din noi (ori pentru ficat… ).

    • doctorultau

      @Stefana: nu e vorba atît despre faptul că e solidă, ci de faptul că e inertă chimic; iar o moleculă inertă nu poate fi prelucrată (sau poate că e, dar mult mai greu), ba mai mult, ea nu poate realiza anumite funcții odată de este inclusă (dacă) în diverse structuri din celulele noastre; sînt cunoscute o serie de boli “datorate” unei singure enzime “defecte” care fie nu are structura, fie conformația spațială pentru a fi activă; untul nu e bun, mai ales în cantități excesive, însă îl prefer oricînd margarinei; mulțumesc pentru opinie, cele bune.