Posts tagged ‘cancer de prostată’

martie 23rd, 2012

aspirina cea vitează

by doctorul

Aspirină-aspirină (foto: www.wydeworld.com)

Apa caldă spală. Apa caldă cu săpun spală mai bine.

Cam așa stă treaba și cu noua armă propusă recent pentru continuarea marelui război împotriva cancerului, nimeni alta decît … vechea aspirină. Care, un pic tunată pe ici pe colo prin părțile esențiale de către părinții ei adoptivi (un grup de cercetători americani), a ajuns atotputernică precum croitorașul cel viteaz, cel care dobora cincizeci dintr-o lovitură. Aspirina noastră se încumetă deocamdată zice-se la doar unsprezece dușmani (citește forme de cancer), performanță care nu e nici ea chiar de colea.

Care să fie însă chichirezul, că doar proprietățile anticancerigene (certe, însă nu extraordinare) ale aspirinei erau cunoscute deja. În fond, aspirina este un antiinflamator, iar cancerul se hrănește din inflamație cronică. Ei bine, după cum spuneam, aspirina noastră a primit ceva întăritori sub coajă. Manevră care i-a sporit înmiit putirințele, tot așa precum jarul păscut pe stomacul gol îi creștea însutit forțele calului celui răpciugos din poveste.

Drept urmare, aspirina noastră revăzută și adăugită se poate lua acum la trîntă dreaptă cu nu mai puțin de 11 tipuri de cancer, printre care cele de colon, de prostată, de pancreas, de sîn, dar și leucemie.

Iar chichirezul, cum spuneam, constă din adăugarea a două substanțe: una cu rol de protecție împotriva efectelor iritante, cealaltă cu rol de inhibare a dezvoltării maligne. În acest fel, susțin promotorii ideii, eficiența anticanceroasă a crescut de o sută de mii de ori față de aspirina clasică.

Deocamdată cele descrise aici au fost testate doar pe șoareci, iar pînă la folosirea acestei super-aspirine la oameni vor mai trece cîțiva ani buni.

Eu unul abia aștept să văd și minunea asta.

(știrea a înroșit canalele media zilele trecute, însă eu am găsit-o pe Realitatea online)

1 persoană apreciază
martie 21st, 2012

cancerul de col sub microscop

by doctorul

Sub lupă (foto: www.waleshome.org)

Cancerul de col are șanse mai mari de a fi vindecat atunci cînd este diagnosticat pe baza testului Babeș-Papanicolau, spun cercetătorii (nici nu mai are importanță care).

Iar astfel se deschide un nou teren de luptă și discuții în contradictoriu privind utilitatea procesului de screening în cancer. Asta în ciuda eșecului răsunător al abordării în alte două tipuri de cancer extrem de frecvente, respectiv cancerul de sîn și cancerul de prostată.

E adevărat că cifrele prezentate pentru cancerul de col sînt impresionante și (aproape) convingătoare prin ele însele. Iar probitatea științifică a instituției care a studiat problema (Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia) e situată dincolo de orice dubiu.

O serie de întrebări apar, totuși.

Prima și cea mai evidentă ar fi de ce folosirea detecției precoce prin screening ar da rezultate mai bune în cancerul de col, cîtă vreme metoda a eșuat cu brio în celelalte două forme de cancer mai sus pomenite.

A doua, ceva mai greu de scos la lumină, ar fi cum putem fi siguri că toate cazurile diagnosticate ar fi evoluat într-adevăr către un cancer manifest (testul Babeș-Papanicolau detectează anomalii celulare descrise cu termenul generic și ambiguu de “modificări preanceroase”). Iar de aici, întrebarea subsidiară: oare cîte femei au fost tratate și declarate apoi “vindecate” pentru o boală pe care nici măcar nu au avut-o (ca o consecință a așa-numitului “diagnostic fals pozitiv”), fenomen documentat dealtfel și în celelalte două tipuri de cancer de care aminteam mai devreme?

În sfîrșit cea de a treia, oarecum retorică dar nu mai puțin importantă: există cumva vreo legătură între studiul respectiv și eforturile remarcabile de promovare a vaccinuluimai nou inclusiv la băieți – împotriva virusului papilomatos uman (HPV – Human Papilloma Virus)? E adevărat că aici un cîrcotaș mai pe fază ar putea obiecta că primul vaccin HPV a fost aprobat în 2005, în timp ce studiul care ne reține atenția astăzi a început încă din 1999. Adevărat, numai că pînă la a fi aprobat vaccinul a trecut cel mai probabil printr-un proces de dezvoltare de peste 10 ani (13 ani în medie), ceea ce face ca întrebarea pur retorică să rămînă, totuși.

Acum întrebările au fost puse.

 

(știre adusă nouă de BBC Health online)

fii primul care votează
martie 14th, 2012

cancerul de prostată tăiat din fașă

by doctorul

Circumcizia a fost, este și va rămîne o chestiune sensibilă.

În primul rînd pentru aspectele religioase pe care le implică, dar nu neapărat în al doilea pentru cele etice. Respectiv, cum se poate justifica o intervenție mutilantă (tăierea unei părți a corpului) aplicată unui copil lipsit de discernămînt și fără putere de decizie, într-o situație care nu implică nici un risc patologic (îmbolnăvire) sau vital (deces)?

Tocmai pentru a se evita atît blocajul dogmatic, cît și dilema morală care ar putea plasa pe poziții ireconciliabile cele două tabere – majoritatea susținătorilor practicii fiind evrei și musulmani, în timp ce opozanții acesteia sînt mai degrabă creștini – disputa a fost mutată în plan medical.

Iar dacă pînă de curînd argumentul principal a fost un eventual beneficiu de scădere a ratei infecțiilor (inclusiv a celor urinare, iar mai recent a celei cu virusul imunodeficienței umane dobîndite – HIV), iată că acum a intrat în luptă și artileria grea. Reprezentată în acest caz de spectrul cancerului.

Fără cap, fără probleme (foto: www.portraitindonesia.com)

Mai întîi a fost o avertizare privind riscul crescut de cancer penian. La care experții au răspuns prompt că recomandarea circumciziei nu ar trebui făcută din acest singur motiv.

Drept pentru care susținătorii au venit cu un argument ceva mai sonor: cancerul de prostată. Iar un studiu recent publicat afirmă că circumcizia înainte de prima experiență sexuală reduce cu 15% riscul relativ de a dezvolta un cancer de prostată.

Problema cu studiul respectiv este că nu a separat foarte clar influența altor factori care pot interveni în declanșarea unui cancer de prostată. Drept pentru care Societatea Americană de Cancer (American Cancer Society) a declarat sec referitor la concluzia studiului că, deși e o descoperire interesantă, aceasta nu este totuși susceptibilă de a declanșa vreo schimbare în recomandările sau în practica medicală curentă.

Mă gîndesc că am putea și noi, urmașii lui Caragiale și ai lui Stan Pătraș de la Săpînța, să ne aducem o contribuție la tranșarea dilemei. Propunînd abordarea (ceva mai radicală, e adevărat) de a ne scăpa de toate problemele, scop în care am putea să o tăiem de tot.

Era, evident, doar o idee.

(știre sensibilă primită direct de la americani prin CNN online)

fii primul care votează
februarie 1st, 2012

bătrînul rege scit

by doctorul

Bătrînul rege - artă scită (foto: www.fravahr.org)

A scăpat (probabil) de-a lungul vieții din mai multe comploturi, războaie și alte calamități (mai mult sau mai puțin naturale) decît am considera noi astăzi normal. Doar pentru a ajunge – la venerabila, pentru acele vremuri, vîrstă de 40 spre 50 de ani – să moară de un banal cancer de prostată (cu tot cu metastaze osoase).

E, oficial, “deținătorul” celui mai vechi cancer cunoscut în istorie. Mai vechi decît cel  (tot de prostată) descoperit recent la o mumie egipteană și plasat undeva acum circa 2.200 de ani (asta în cazul în care vă întrebați cine e cel mai “bătrîn” pacient cu cancer din lume).

Ei bine, cel care le-a “suflat” acest – e adevărat, nedorit – record atotputernicilor egipteni a fost și el os domnesc, un rege scit care a trăit acum circa 2.700 de ani pe undeva prin Siberia. Iar diagnosticul a fost pus, dincolo de orice dubiu, cu cele mai noi metode de anatomie patologică și biochimie la îndemînă în prezent.

Pe lîngă diagnosticul în sine, investigațiile le-au arătat cercetătorilor un (alt) lucru extrem de interesant: caracteristicile patologice ale acestui cancer sînt – mergînd pînă la nivel microscopic – similare cu cele ale cazurilor din zilele noastre.

Iarăși, nimic nou sub soare, nu-i așa?

(am fost și eu curios iar prietenul google, amabil, m-a trimis chiar la sursă)

 

fii primul care votează
ianuarie 10th, 2012

balanța înclină în favoarea prostatei

by doctorul

Care are prin urmare șanse tot mai mari ca, pînă la Marea Trecere, să rămînă acolo unde îi este locul.

Testul anual (la americani) de depistare a cancerului de prostată (PSA – Prostate Specific Antigen, sau, în dulcele grai, Antigenul specific al prostatei) nu salvează vieți. Au demonstrat-o 76.000 de bărbați urmăriți între 10 și 13 ani pentru acest lucru.

În echilibru (foto: www.upgradereality.com)

Iar situația e clară precum un pipi de bebeluș: deși prin acest test de screening sînt depistate mai multe cazuri de cancer de prostată, acest lucru nu conduce și la scăderea numărului de decese datorate acestei boli.

Cu alte cuvinte, bieții oameni sînt mai întîi speriați (gata, ai cancer!), iar mai apoi chinuiți (chirurgie, chimioterapie, radioterapie) pentru un beneficiu absolut iluzoriu. Ca să nu mai spun că zilele care le mai rămîn de trăit, în timp ce nu cîștigă nimic la capitolul cantitate, pierd sever la tot ceea ce ar putea însemna calitate (incontinență, impotență, ba chiar și deces prematur).

Acest ultim studiu nu face dealtfel decît să întărească un curent de opinie tot mai puternic apărut chiar în rîndul specialiștilor în domeniu, care s-au exprimat încă din luna octombrie a anului trecut împotriva obligativității acestui test.

Eu zic că e de bine.

(citit și comentat de pe CNN)

1 persoană apreciază
noiembrie 27th, 2011

carne roșie bine făcută

by doctorul

Poate că arată bine, nu zic nu.

Dar de făcut nu face chiar bine. Iar asta nu o mai zic eu, ci niște cetățeni un pic mai bine pregătiți decît mine.

Este vorba mai exact despre ceva cercetători americani de la Universitatea din San Francisco, care au descoperit o interesantă legătură de cauzalitate între consumul de carne roșie și cancerul de prostată. Astfel, datele strînse de ei arată că bărbații care se delectează cu grătar de două ori pe săptămînă au un risc de două ori mai ridicat de a fi diagnosticați cu un cancer de prostată agresiv (iar cuvîntul-cheie aici este “agresiv”).

Cecretătorii respectivi ne indică și vinovații care, chiar dacă au nume greu de pronunțat, merită menționați. Este vorba despre compuși chimici de tip amine heterociclice și hidrocarburi heterociclice aromatice. Aceste substanțe nocive se formează prin expunerea cărnii la temperaturi înalte sau la flacără deschisă, iar studiile pe modele animale au arătat că ele cresc riscul de apariție pentru mai multe forme de cancer.

Carne cu carne (sursa: www.tweeting.com)

Dacă legătura dintre carnea roșie și cancerul colorectal, spre exemplu, era bine documentată de ceva vreme, lucrurile nu erau la fel de clare în privința cancerului de prostată. Ceea ce face rezultatele acestui studiu cu atît mai importante, cu cît ele mai arată (ca și un element de noutate) în plus și o relație directă cu agresivitatea acestuia.

Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, medicii oncologi le recomandau celor bolnavi de cancer să mănînce carne la grătar (pentru că, motivau ei, e mai “curată” decît carnea pregătită cu sosuri sau alte celea).

Cum se mai schimbă vremurile!

(știre preluată – și bine perpelită – de pe CNN online)

fii primul care votează
noiembrie 24th, 2011

învățăturile simple ale unui caz complicat

by doctorul

Revin asupra întîmplării cu prietenul al cărui tată s-a trezit peste noapte cu un diagnostic de cancer de prostată.

Sînt cîteva lucruri simple pe care oamenii ar trebui să le facă. Și pe care aceștia de regulă nu le fac pentru că, cel mai adesea, nici măcar nu știu că le pot face. Iar aici vorbesc despre oamenii (bolnavi) în general și despre oamenii suspecți de, sau diagnosticați cu, un cancer în particular.

Spre exemplu, oamenii nu știu că au dreptul, conform legii, de a alege să ceară o opinie medicală sau să fie tratați de către orice medic cu drept de liberă practică din această țară.

Și nu mai știu oamenii, de asemenea, că probele biologice (în cazul unei persoane cu cancer este vorba în principal despre biopsie și/sau blocul și lamele de țesut aferente), precum și toate documentele medicale rezultate în urma investigațiilor aparțin, tot conform legii, pacientului în cauză. Care le poate deci solicita și care este în drept să le primească pentru a le folosi în cel mai bun mod cu putință în scopul de a se vindeca.

Iar ca urmare oamenii ajung foarte des prizonierii primului diagnostic ieșit în cale și ai primei – iar de cele mai multe ori și ai singurei – opțiuni terapeutice în care deschid ochii. Cazul, bineînțeles, și al tatălui amicului, dar și al multor altora – tați, mame, frați sau surori, rude sau prieteni de-ai noștri. Ba chiar, aș îndrăzni să spun, cazul multora dintre noi.

Prietenul meu și cu mine ne tragem – absolut întîmplător – din același oraș. Și tot absolut întîmplător eu aveam de făcut în zilele următoare un drum prin locurile de baștină. Drept pentru care i-am propus amicului să mă ocup eu de cele necesare printre picăturile rămase în cursul vizitei.

Aparent complicat (sursa: www.acwwoodcuts.com)

Zis și făcut. M-am întîlnit cu tatăl prietenului, am mers împreună la laboratorul spitalului și am solicitat probele respective. Amabilă și îndatoritoare, doamna doctor – șefa de laborator – ne-a asigurat că ni le eliberează cu mare plăcere, dar că înainte trebuie să arunce și ea o privire. Astfel că ne-am ales nu numai cu probele, dar și cu – absolut gratuit – o a doua opinie. Care opinie s-a dovedit în plus și favorabilă, în sensul că la o nouă citire cancerul nu a mai apărut a fi atît de agresiv pe cît păruse la prima.

Ce urmează? Încă o opinie – deja a treia – de data asta la un medic anatomopatolog ceva mai specializat în patologia oncologică (prin urmare cu un ochi mai format și deci cu șanse mai mari de a furniza un diagnostic de o mai mare acuratețe). La care vom adăuga încă o opinie – de data asta de la un medic clinician – privind (și) alte opțiuni terapeutice avute la dispoziție.

Iar (abia) apoi urmează să mai vedem.

3 persoane apreciază
noiembrie 23rd, 2011

un caz de cancer de prostată

by doctorul

M-a căutat zilele trecute, destul de alarmat, un prieten de departe.

Tatăl lui tocmai primise un diagnostic de cancer de prostată (într-o formulare dealtfel destul de laconică), iar chirurgul își pusese deja bisturiul deoparte pentru intervenția care “nu trebuia să mai întîrzie mai mult de cîteva zile”.

Strivit între ambiguitatea diagnosticului și incertitudinea privind abordarea terapeutică pe de o parte, și dorința de a-și ajuta tatăl lui în condițiile în care îi despart mai multe mii de kilometri, pe de alta, amicul meu nu știa pur și simplu ce să facă.

Căutare (sursa: www.anitabora.com)

M-am simțit ca la un examen practic inopinat. Aveam în fața mea un caz real, un om care se confrunta cu boala despre care eu îmi dau de ceva vreme cu părerea, un om pe care, pe deasupra, îl mai și cunoșteam. Era nevoie de un răspuns concret, de un răspuns specific și mai ales, de un răspuns rapid. Un răspuns pentru care nici măcar nu aveam toate datele pentru a-l formula.

Am stat cu prietenul cam o oră pe skype și am dezbătut-o pe toate fețele. I-am spus despre screening-ul care nu se mai recomandă, despre abordarea terapeutică – destul de comună în cancerul de prostată – descrisă ca “watchful waiting” (așteptare vigilentă), dar și – ca ultim resort – despre opțiunile terapeutice chirurgicale variate și din ce în ce mai “blînde” pe care mai nou pacienții le au la îndemînă.

Însă înainte de toate i-am sugerat – cum dealtfel o fac de fiecare dată – să se asigure de corectitudinea diagnosticului, respectiv să mai ceară (cel puțin) încă o opinie terapeutică. Nu trebuie – ba chiar e mai mult decît imperativ – să luăm de bun primul diagnostic și să ne repezim la orice tratament “descoperit” sub imperiul emoției.

Sînt decizii din viața noastră asupra cărora pur și simplu nu mai putem reveni.

4 persoane apreciază
noiembrie 15th, 2011

cancerul a fost răpus la Craiova

by doctorul

Zilele trecute media mioritică a fost inundată de (încă) o știre din ciclul “noi sîntem români”.

“El e românul care a găsit un leac împotriva cancerului” titra – prin condeiul unei prea june, probabil – ditamai ziarul “Adevărul”. “Hait!”, mi-am zis, în timp ce știrea se revărsa înspre noi din toate canalele și ungherele de informare, punînd în alertă maximă cetățeni altfel extrem de pașnici. Unul dintre ei mi-a trimis chiar un link către un reportaj TVR care anunța deasemenea megaștirea, laolaltă cu întrebarea seacă: “ce părere ai?”.

Reportajul tv conținea și o scurtă declarație a celui “responsabil” de întreaga tevatură, un distins profesor din Craiova pe nume Romulus Scorei. Biochimist de formație, profesorul Scorei a precizat că a pus la punct un compus – fructoboratul de calciu – care a demonstrat anumite capacități antitumorale. Noutatea – remarcabilă dealtfel – este dată de faptul că profesorul reușit să anihileze toxicitatea borului prin legarea acestuia de fructoză, o moleculă organică naturală ce constituie și vehicolul prin care acesta intră în celula tumorală (căci, după cum știm, cancerul iubește zahărul).

Romulus Scorei (foto: www.adevarul.ro)

Însă, a mai adăugat el, compusul cu șanse de a deveni medicament este eficient (doar, sau cu deosebire) în tumori ce au o componentă hormonală, cum ar fi cancerul de sîn și cancerul de prostată. În plus, mai sînt necesare încă studii care să arate dacă efectele de laborator pot fi transpuse în rezultate clinice. Cu alte cuvinte, mai avem de așteptat (vreo 2-3 ani) pînă vom afla dacă substanța respectivă va demonstra acest efect antitumoral și în cazul oamenilor.

Lucrurile sînt așadar – precum în celebrul banc sovietic cu Ivan și cu Volga neagră devenită bicicletă albă care nu i s-a dat, ci i s-a luat – un pic mai nuanțate. Rămîne însă promisiunea și speranța că munca de o viață a unui om va aduce, poate, un nou medicament pentru cancer, deopotrivă mai eficient și mai sigur.

Mai ales că vine și de la Craiova.

3 persoane apreciază
noiembrie 10th, 2011

scoțienii se țin de screening

by doctorul

Lumina de la capătul tunelului (sursa: www.hotelclub.com)

Poate că nu le-a spus încă nimeni că screening-ul nu mai e la modă (cazul cancerului de sîn sau al celui de prostată).

Sau poate că studiul lor era deja atît de avansat încît ar fi fost păcat să-l abandoneze.

Cert e că zilele astea, în plină dezbatere mondială privind virtuțile conceptului, scoțienii noștri au aruncat bomba: screening-ul de rutină poate scădea numărul de decese prin cancer de colon cu 27%.

Metoda de detecție folosită a fost testul sîngelui ocult fecal. Testul permite evidențierea urmelor – altfel nedetectabile cu ochiul liber – de sînge în scaun (materiile fecale). Aceste urme de sînge constituie un puternic indicator al unui proces neoplazic apărut undeva de-a lungul tubului digestiv.

Desfășurat pe un număr impresionant de subiecți, rezultatele studiului par destul de convingătoare. Mai ales atunci cînd ele pot face diferența dintre viață și moarte (90% dintre pacienții cu cancer de colon sînt în viață la 5 ani de la diagnostic dacă tumora este detectată în stadiile inițiale).

Mai rămîne de văzut ce se va întîmpla la proba timpului, cînd vom afla poate – ca și în cazul celorlalte două tipuri de cancer – dacă într-adevăr beneficiile aduse de screening depășesc riscurile și disconfortul cărora le fac față pacienții.

Dar asta peste cîțiva ani buni.

(noutăți venite pe filiera Xinhuanet)

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.