Cine ia potul? (sursa: www.picsearch.com)
Nu mai e demult timp un secret faptul că francezii şi americanii se au precum şoarecele şi pisica. Iar într-un desen animat cu Tom şi Jerry, de exemplu, nu am avea nici un dubiu privind cine pe cine întruchipează. Morocănosul Tom, căutînd tot timpul alte şi alte mijloace de control şi istețul Jerry, care reuşeşte de fiecare dată să-i dea acestuia cu tifla.
Nu e deci de nici o mirare surpriza resimțită de yankeii veniți pe malurile Senei la o degustare de champagne şi champignons, atunci cînd au constatat că magazinele de pe Champs-Elysees nu prea abundă în haine XXL. Mărime de la care pentru ei abia începe tîrguiala.
Surpriza s-a transformat însă într-un adevărat şoc în momentul în care au aflat că francezii mănîncă de fapt mai mult unt şi carne de porc decît ei. Şi în ciuda acestui fapt au o siluetă de invidiat şi trec mult mai rar pe la camera de gardă pentru probleme cu inima. Drept pentru care s-au pus cu ambele coate pe studiat acest ciudat fenomen denumit “paradoxul francez”.
(Paranteză cu iz mioritic: probabil că şocul s-ar fi transformat în infarct şi “paradoxul francez” în “dilema românească” dacă americanii i-ar fi cunoscut pe mîndrii urmaşi ai lui Traian şi Decebal, care se îndoapă de două mii de ani cu sarmale şi slănină şi tot nu se țin sătui – dovadă mesele îmbelşugate întinse imediat ce se rostuieşte de vreo petrecere. Din fericire pentru ei lipsa autostrăzilor şi numărul absolut insuficient de elicoptere care să-i mute de ici colo prin grădina carpatică i-au ferit pe ei de o dramă la scară națională, în timp ce pe noi ne-au văduvit de o apariție la o oră de vîrf pe CNN.)
In vino veritas (sursa: www.picsearch.com)
Revenind la paradoxul nostru, acesta a fost descîlcit după aproape două decenii de cercetări furibunde, la capătul cărora a primit şi un nume: resveratrol, un compus prezent în vinul roşu, care se pare că induce efecte similare unei diete cu restricție calorică. Cu beneficii evidente în reducerea incidenței obezității, a bolilor cardio-vasculare, diabetului şi cancerului. Şi, în plus, cu o componentă deloc de neglijat de întîrziere a fenomenelor de îmbătrînire.
Asupra cărora vom reveni cu amănunte.
da, mai vrem amanunte! e un subiect incitant. nu pentru ca as vrea sa slabesc, ci pentru ca o parte a familiei este producatoare de vin :)!
@zazuza: vine la postul următor, stai pe-aproape (sper că ai tăi produc mult vin roşu).
La vinul rosu se ingramadeste toata lumea, mai ales daca este si pastrama prin preajma.
In acest fel am sugerat si un subiect de discutie: pastrama de oaie pregatita cu simt de raspundere.
@Virtualkid: cu pastrama mai rămîne de văzut, nu spun că nu e bună, însă doar duminica şi atunci cu măsură; îți mulțumesc pentru subiect, îl trec pe listă, cele bune.
Totuşi carnea de porc nu este dintre cele “de evitat”?
N-am ştiut că francezii sunt campioni la consumul de carne de porc. Trăiam cu impresia că vita, pasărea (mai ale în zona Toulouse, unde raţa tronează peste tot), peştele îs la mare cinste acolo.
Cât despre unt şi vin roşu, da, de ţinut minte!
*
Sunt uşor contrariată de margarina Becel nou-relansată (nu mă mai leg şi de reclama stupidă cu “Eu Becel inima lu’ mamaia” ş.a.m.d., întrucât aşa-zişii creativi din publicitate îşi dau frecvent în petic, nu mai e o noutate asta).
Dar chiar o fi altceva decât margarina pe care-o ştim noi şi pe care o evităm?
(E ciudat, întrucât reclama încearcă să contraatace exact lucrurile rele care se ştiu despre margarină; adică nu mai merge pe ideea de gust excelent, preţ avantajos sau altceva, ci vrea să ne convingă de faptul că e un produs sănătos, care asigură nivel normal de colesterol etc., adică exact ce nu face în general o margarină).
Aş fi foarte curioasă să ştiu dacă e doar o strategie de marketing. Eu aşa o privesc.
@teodora: nu cred că francezii sînt campioni la carne de porc; era doar un fel de a puncta într-o formulă concentrată grăsimile de origine animală – celebrele grăsimi saturate, la care se pare că stau într-adevăr mai “bine” decît americanii, în sensul că mănîncă mai mult; numai că americanii, deşi chipurile consumă mai multe grăsimi vegetale, o fac sub formă de grăsimi (uleiuri) hidrogenate, (cel puțin) la fel de celebrele “trans fat”, care, deşi la origine sînt mai sănătoase, prin procesare (hidrogenare) devin tot saturate (ca şi omoloagele lor de origine animală), iar pe deasupra mai capătă şi o configurație spațială care le face extrem de nocive; iar cu asta ajungem şi la partea a doua a mesajului tău, respectiv margarina, care este, din motivele de mai sus, o idee bună cu un final neaşteptat (de prost); cît despre Becel, auzeam ceva de inima mămăiței, însă am crezut că e vorba de un test nou pentru colesterol; e de speriat faptul că marile firme de produse alimentare încep să aibă campanii cu tentă medicală; vor fi cu atît mai greu de combătut porcăriile pe care încearcă să ni le bage sub nas; s-auzim de bine.
@teodora: am încercat ceva mai devreme să comentez ceva la tine pe blog şi nu am putut; te rog să revezi setarea opiunilor de logare pentru comentarii, mulțumesc.
Tocmai am dat o tură cu telecomanda la TV şi am aflat de pe Discovery Science că o treime din surplusul de greutate la americani provine de la pâinea pe care-o mănâncă, mai ales pâinea prăjită.
Iar despre vin, deschizând acum “Gastronomica” lui Păstorel (datorită prietenei mele, Lili, căreia-i mulţumesc), am dat peste următoarele vorbe:
1. ” …ce e vinul? Îl definesc: singura fiinţă în stare lichidă.”
2. “Sunt oameni care îşi închipuie că pentru a mânca bine e suficient să ai stomac şi bani. Se înşală, trebuie să ai şi cap.” (afirmaţia asta susţine şi spusele Zazuzei despre “shop in outfits”, de la textul”O femeie foarte supărată”.)
@teodora: hai să nu o descurajăm şi mai tare pe doamna respectivă, poate ne mai vizitează din cînd în cînd şi poate şi reuşeşte la un moment dat să facă un efort de voință; poate o încurajăm şi noi un pic, cine ştie ce iese; cele bune.
Sper că n-am fost înţeleasă greşit. Citatul nu l-am dat direcţionat către o persoană anume (deci nici către doamna de la care a pornit articolul), ci pur şi simplu apropo de subiect.
(Mi-ar plăcea ca doamna respectivă să ne devină partener de discuţie.)
@teodora: îmi pare o doamnă inteligentă, nu cred că nu va înțelege sensul mesajului; sînt sigur că am găsi despre ce să vorbim, poate să-i şi transmitem un gînd bun care să o motiveze; să vedem dacă revine printre noi, şi eu o aştept.