paranteză (pseudo)muzicală 14


Pitagora (foto: www.wikipedia.org)

al-Farabi (foto: www.wikipedia.org)

Un prieten iubitor de muzică mi-a aruncat recent o mănuşă, sugerîndu-mi să mă aplec puțin asupra rolului muzicii – în caz că ar fi unul – în terapia bolnavilor cu cancer. Dar, fie şi numai pentru că amîndoi trăim într-o țară care-şi obligă bolnavii de prin spitale să-şi cumpere singuri medicamentele, am tot amînat.

Prietenul însă a insistat, drept pentru care am decis să ridic mănuşa şi am dat rapid o clapă pe google. Care, îndatoritor ca întotdeauna, mi-a (re)amintit pe loc de un grec numit Pitagora, cu a lui muzică a sferelor. Concept despre care vorbeau şi vechii hinduşi (care susțineau chiar că prin meditație intensă această muzică ar putea fi auzită). Dar şi vechii perşi, care prin pana învățatului al-Farabi (Alfarabius pentru prietenii europeni) ne-au lăsat moştenire, spre dezbatere şi studiu, fascinanta temă a efectului terapeutic al muzicii asupra sufletului. Idee reluată mai aproape de zilele noastre – în cazul specific al tratamentului bolilor psihice – de către Robert Burton în a sa incursiune în anatomia melancoliei.

Nu e deci de nici o mirare faptul că marile centre medicale (în special cele americane) implicate în găsirea de noi forme de luptă împotriva cancerului au început să trateze extrem de serios această temă. Și au început să vină şi cu date concrete, rezultate în urma unor studii clinice desfăşurate după toate regulile. Care date arată că da, muzica are un efect benefic asupra celor dintre noi care sînt bolnavi de cancer (motiv pentru care şi noi vom reveni la momentul potrivit asupra subiectului).

Revenind la prietenul meu şi al nostru, am văzut că mai nou a invitat un renumit chitarist – Maxim Belciug – să-i cînte copilului său care e acum de vîrsta grădiniței. Proiectul lui a produs ceva vîlvă prin blogosferă, cel puțin un nume greu prinzîndu-se în horă. În care a intrat aproape imediat şi cu un deosebit entuziasm şi o importantă persoană publică. Prilej cu care mi-am amintit o întîmplare de pe vremea cînd lucram la o respectabilă companie internațională producătoare de medicamente. Am vrut atunci, la un Paşte, să-l invit pe acelaşi Maxim să le cînte copiilor bolnavi de cancer care urmau să-şi petreacă zilele de sărbătoare internați în spital. Un cap sec ce se întîmpla să-mi fie şef nu mi-a aprobat proiectul, pe motiv că nu au nici o legătură una cu alta. Într-adevăr, ce legătură poate fi făcută între cancer şi bucuria muzicii, într-un cap prin definiție lipsit de contacte neuronale?

Muzica sferelor (sursa: www.wikipedia.org)

Înțeleg că prietenul meu virtual a inițiat proiectul respectiv în nume personal şi prin urmare sînt şanse mici ca vreun şef nelalocul lui să-i taie elanul. Îndrăznesc de aceea să-i propun ca, în cazul în care va duce proiectul la bun sfîrşit, să invite la spectacol şi cîțiva copii bolnavi cu cancer, eventual cu sprijinul asociației care activează chiar în oraşul lui. Va fi pentru ei o bună ocazie să vadă că nu sînt deloc diferiți de ceilalți copii de vîrsta lor, că îi unesc aceleaşi dorințe şi aceleaşi bucurii.

Iar pentru noi ceilalți o binemeritată revanşă împotriva capetelor seci.


Leave a comment

Your email address will not be published.

14 thoughts on “paranteză (pseudo)muzicală

  • incertitudini

    Spre regretul meu, am uitat autorii unui tratat de psihologie generală, în care se vorbea despre efectul extraordinar al muzicii în tratarea diverselor afecțiuni..voi căuta cartea!

  • Teodora

    Foarte fain articolul ăsta! Conţine atâtea teme de meditaţie!
    Cât despre muzică… dacă până şi plantele-s influenţate de ea!
    (Nu ştiam nimic despre terapia prin muzică, nu ştiam că se fac cercetări.)

    • doctorultau

      @Teodora: nici eu nu ştiam pînă mai ieri, cînd am aprofundat la rîndul meu cercetările; se pare că toate vin de se leagă (cum e şi firesc, dealtfel); cele bune.

  • Zazuza

    balmajeala fara rost a capetelor seci e cel mai bine redusa la tacere prin muzica! pentru ca muzica s-a dovedit deja, face pana si plantele sa creasca mai bine. si daca vindeca suflete, de ce nu ar vindeca si trupuri…

    • doctorultau

      @Zazuza: pînă la urmă trupul şi sufletul se pare că sînt una, aşa încît nici nu trebuie să ne mai mirăm; cele bune.

  • Zazuza

    ps: haoleooooo, ce cacofonie mi-a iesit! acu’ am vazut! doctore, vindeca mata alaturarea nefericita si pune pentru ca in loc de caci. ma ia cu ameteli si rau cand citesc mai sus, salveaza-ma :D!

    • doctorultau

      @Zazuza: după umila mea opinie nu era nevoie, deoarece presupusa cacofonie era risipită de pauza semnului de exclamare; dar s-a rezolvat, iar cu această ocazie m-am abonat la o supă de la tine, la alegerea ta; cele bune.

  • Zazuza

    hehe, las’ ca ti-am pregatit deja, parca stiind, o farfurie cu de-ale gurii, cu dedicatie, pentru azi :D. da’ facem si supa!

  • arcadia

    Ca muzica are efecte terapeutice am constatat fiecare pe propria piele, fara vreun fundament stiintific, inca de pe cand ne cantau mamele cantece de leagan, nu? 😀
    am apelat si astazi la meloterapie ca sa ma pot controla sa nu ucid o functionara de la primarie =))

    • doctorul

      @arcadia: aşa e, însă ştii cum e cu noua mantră a medicinii bazate pe dovezi; altfel, bună şi muzica asta la ceva, mai salvează din reprezentanții speciei functionarius asocialis; ai făcut azi o faptă bună, lasă aşa.

  • Narnia

    O carte interesanta pe tema este “Muzicoterapia receptiva”, a domnului prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, care are o dubla formatie univeristara, fiind si medic alergolog si psiholog, si care a efectuat numeroase studii asupra efectului muzicii asupra pacientilor. Am participat la cateva seminarii foarte interesante tinute de dansul si am avut ocazia sa vedem si oraganizarea unei sedinte de muzicoterapie. Sper ca in anii ce vin “capetele seci” sa dispara treptat si pacientii din Romania sa poata beneficia de tratament pe toate planurile.

    • doctorul

      @Narnia: l-am cunoscut la un moment dat pe profesorul Iamandescu, voi încerca să reiau legătura cu dumnealui, îți mulțumesc pentru vizită şi pentru informație; te mai aştept pe aici, cele bune.