Dragi cititori,
Întrerupem pentru o zi şirul dezvăluirilor despre cancer pentru o ştire de maximă importanță pentru omenire.
Se pare că o nouă specie este pe cale de dispariție. Şi nu vorbim aici despre vreo specie exotică precum găina cu coc sau şarpele cu pene. De fapt e mai degrabă o subspecie – chiar una foarte apropiată nouă – anume cea a beutorilor de tutun. Sau a purtătorilor de aură din fum albastru, vorba poetului. Sau, dacă vreți, a concitadinilor cu alimentare pulmonară hibridă – jumătate aer, jumătate fum (de țigară, normal, că doar e mai scump).
Ei da, ați citit bine şi ați înțeles exact. Numărul fumătorilor este în scădere, existînd posibilitatea ca în următorii 30-50 de ani aceştia să dispară. Dar nu în urma vreunui cataclism la scară planetară, ci ca urmare a unui fenomen absolut natural: sînt tot mai puțini tineri care se apucă de fumat, iar cei pe care i-a îndrăgit țigara şi sînt prea bătrîni ca să o mai lase vor părăsi, mai devreme sau mai tîrziu, marea scenă a vieții (ca să zic aşa).
Înainte însă de a sări în sus de bucurie e bine să mai ştim următoarele: estimările se bazează pe date din Marea Britanie şi se aplică mai degrabă țărilor dezvoltate, în care deceniile de campanie anti-fumat încep să-şi arate, iată, roadele. La ce se întîmplă prin țările în curs de dezvoltare mai bine nu ne gîndim, că s-ar putea să ne apucăm cu mîinile de cap.
Cît despre România, ea se situează ca de obicei într-o zonă neclară, acoperită de o ceață atît de groasă încît puțin fum nici nu mai contează.
Revenind la țările civilizate, e puțin probabil ca eu unul să mai apuc acele vremuri. Dar nu mă pot împiedica să rîd gîndindu-mă la copiii care se vor mai întîlni cu ciudatele specimene doar prin muzee. Moment în care se vor întreba, poate, ce motivații misterioase puteau face atîția adulți – aparent – normali la cap să se adune prin hrube îmbîcsite şi întunecoase cu – aparent – singurul scop de a înlocui aerul din incintă cu fum. Şi nu vreau să fiu în pielea cuiva nevoit să le răspundă acestor copii la fireasca întrebare despre cum pot funcționa plămînii cuiva cu fum de țigară în loc de aer.
La final ne întoarcem la România. Din nou fum, aburi şi ceață.
(eu unul am preluat ştirea de pe Antena 3, ediția online; de unde au preluat-o ei vă spun singuri)
Pingback: în treizeci de minute | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Asta da veste bună! Deci în primul rând să migrăm spre ţările dezvoltate, dacă vrem să vedem minunea cu ochii, şi să ne pregătim de pe-acum răspunsurile la întrebări de genul “Mami, de ce are tanti/nenea minihornul ăla în gură?”
@Daria B.: mi-ar plăcea să pot prinde măcar pentru cîteva zile filmul ăsta; se pare însă că el nu va rula prea curînd în România.