Posts tagged ‘tutun’

martie 2nd, 2012

doi pași înainte, unul înapoi

by doctorul

Opinie (foto: www.planetill.com)

Se pare că da, de data asta tutunarii au dreptate.

Sau cel puțin așa consideră un judecător federal american. Judecător care tocmai a dat o sentință prin care absolvă companiile producătoare de țigări de obligativitatea de a afișa pe pachetele de tutun imagini care avertizează asupra efectelor nocive ale fumatului asupra sănătății. Motivația? Prevederea legală în cauză le-ar îngrădi acestora dreptul constituțional la libertatea de opinie și le-ar prejudicia prin urmare interesele comerciale.

Decizia este una importantă, mai ales că ea apare în aceeași țară în care măsurile de limitare a fumatului în spații publice sînt – experiența orașului New York fiind în acest sens una exemplară – printre cele mai energice. Aceeași țară în care, pînă nu de mult, companiile respective se foloseau de același drept constituțional pentru a spune tot ce le trecea prin minte. Cu scopul, bineînțeles, de a obține profituri cît mai mari pe seama unui obicei omenesc cel puțin chestionabil. Și, în plus, fără nici cea mai mică preocupare pentru sănătatea celor cărora le vindeau (și cărora, iată, încă le mai vînd) “produsele” lor nemaipomenite.

O sănătate care, se vede treaba, nu este protejată de nici o prevedere constituțională în țara “cea mai cea” din lume. O țară care pare că a împrumutat în acest caz modelul românesc (simplificat și inversat) “doi pași înainte, unul înapoi”.

Așadar, americanii mei, liber la opinii și tutun!

(știre culeasă, mulțumită aceleiași libertăți de opinie, de pe CNN online)

1 persoană apreciază
februarie 29th, 2012

sînt doctor, nu mă ascultați!

by doctorul

Astăzi e o zi care n-ar trebui să existe. Încropită din resturi, înghesuită în calendar o dată la patru ani, taman cînd e lumea mai ocupată cu venirea primăverii … în sfîrșit … și tot restul.

Acesta e un articol care nu ar trebui să existe. Însă realitatea – mereu proaspătă, surprinzătoare mereu – îl face să fie.

Cum ne-am obișnuit deja, preoții nu fac chiar întotdeauna ceea ce predică. Și nici doctorii, precum am stabilit, nu sînt mai breji. Că mănîncă și beau ce (și cît) nu trebuie, mai treacă-meargă. Că mai și fumează (unii) pe deasupra, mai închidem ochii. Că de, sînt și ei oameni.

Dar că nu ar lua nici măcar medicamentele pe care ei înșiși le “vînd” propriilor pacienți dimpreună cu promisiunea de a se vindeca, asta da performanță. Sau contra.

Dr. Firth, expertolog (foto: www.bbc.co.uk)

Dacă ar afla că au un cancer terminal, medicii oncologi ar alege mai degrabă modelul Ivan Turbincă (muzică, băutură etc.) pentru a-și petrece zilele pe care le mai au de trăit. Medicamente? Nici vorbă, ele nu se regăsesc pe lista scurtă.

Două gînduri, ambele deloc îmbucurătoare:

– primul, stupefiant, e că medicii nu cred că medicamentele pe care își bazează însăși rațiunea de a fi au vreun rol în vindecarea cancerului;

– al doilea, descurajant, e că medicii nu cred nici măcar că, în vreun fel sau altul, te poți vindeca de cancer.

Cu toate astea, continuă să meargă în fiecare zi la cabinet și să scrie rețete unor oameni care chiar cred că ei, doctorii, îi pot vindeca, oameni care chiar își pun toată speranța lor în asta. În timp ce li se spune – e adevărat că doar în gînd – cu totul altceva:

Sînt doctor, nu mă ascultați!

(avertisment inspirat de un articol apărut în Daily Mail online)

1 persoană apreciază
noiembrie 28th, 2011

în Australia țigările își pierd fața

by doctorul

Țigările anonime (sursa: www.cigarettesreporter.com)

Vestea veștilor ne vine astăzi (vorba vine, că articolul în cauză e deja prin online de vreo cîteva zile) tocmai de la antipozi.

Pentru că s-au săturat să mai umble cu cioara … ăăă … pardon, cu țigara vopsită, australienii au zis stop joc. De aici încolo (iarăși vorba vine, că legea va intra în vigoare abia în luna decembrie a anului viitor) toate pachetele de țigări vor arăta la fel.

Adică numele (sau, mă rog, brand-ul) va apărea pe un mobilizator fond măsliniu închis, va utiliza același font (tip și dimensiune de literă) și va fi plasat într-un loc bine definit pe pachetul de țigări. Imagini sugestive și avertizări explicite vor mai înviora cumva produsul pe 75% din partea din față și pe nu mai puțin de 90% din partea din spate a pachetului.

Companiile tutuniere au intrat deja în vrie și au început să-și trimită in corpore gealații (citește avocații) prin tribunale, ca să încerce imposibilul. Noua lege, spun ei, nu le dă posibilitatea să se diferențieze față de competiție.

Ca și cînd ar fi vreo diferență …

(știre fumegată de Pravda online)

1 persoană apreciază
octombrie 4th, 2011

felicitările, masa și … țigările

by doctorul

O țigară, o atenție ... (sursa: www.jamaicaninchina.com)

Cam asta ar fi triada chinezească pentru o invitație la orice nuntă care se respectă.

Tradiții adînc înrădăcinate în subconștientul colectiv le spun chinezilor că pentru a-și “salva fața” mirii trebuie să pună pe mese cele mai bune branduri de băuturi și de țigări.

Nu e de mirare deci că autoritățile Imperiului de mijloc, în cadrul nou instituitei campanii de combatere a epidemiei de fumat care amenință să sufoce marele dragon de la răsărit, au decis să încerce marea cu degetul. Respectiv să sugereze tuturor viitoarelor perechi ca, pe modelul întîlnirilor corporatiste, să ia în considerare organizarea unor ceremonii “fără tutun”.

Iar la desert ... (sursa: www.blog.clarknielsen.com)

Deocamdată cu un succes limitat (datorită în principal clasicei obiecții: “ce va zice lumea?”), inițiativa a reușit totuși să atragă atenția – și, pe alocuri, să obțină chiar suportul - cuplurilor educate, în special a celor care lucrează în jurnalism și în protecția mediului și care sînt ceva mai bine informate asupra dimensiunilor de proporții galactice ale problemei.

Nu știu dacă în China se obișnuiește ca tinerilor proaspăt căsătoriți să li se ureze “Casă de piatră!”.

Deocamdată se pare că la modă e “Casă fără fum!”.

 

1 persoană apreciază
ianuarie 18th, 2011

… iar sexul tare pierde …

by doctorul

Cine e mai tare? (foto: www.flickr.com)

… din nou …

Cercetătorii – parcă din ce în ce mai mulți, parcă din ce în ce mai prolifici – fac ceea ce ştiu ei mai bine. Adică cercetează. Cînd şi cînd ne spun lucruri noi. De cele mai multe ori însă doar ne explică lucruri pe care noi le ştiam deja.

E şi cazul dezvăluirilor de astăzi. Nu era nici un secret faptul că femeile trăiesc, statistic vorbind, mai mult decît bărbații. Luați orice profil demografic, de la orice trib, populație sau popor şi veți vedea că, fără excepție şi cu grația care le caracterizează, doamnele trăiesc mai mult.

Unii spun că e pur şi simplu din cauza genelor (cele din ADN, nu cele din pleoape). Alții o pun pe seama faptului că femeile se duc la doctor mai des decît respectivii lor.

În sfîrşit, o altă categorie speculează că stilul de viață ar avea şi el o oareşce influență. La un moment dat pomeneam – la această categorie – şi eu o posibilă cauză, sugerată e-adevărat de nişte cercetători englezi. Acum nişte confrați de-ai lor (aproape că nici nu  mai contează nația) mai adaugă una cauză, deloc de neglijat după cifrele ataşate.

Fumatul – căci despre el era vorba – se pare că este principalul responsabil pentru drama de dimensiuni planetare pe care o trăiesc deținătorii de cromozom Y. Portul de țigară, pipă sau trabuc dăunează mai grav sănătății decît portul de mustață. Ce s-o mai lungim, cancerul de plămîni şi bolile cardiovasculare – care vin, în mod firesc, ca o încununare a unei vieți dedicate tutunului – acoperă cam 60% din diferența de speranță medie de viață dintre cele două sexe.

Pe locul următor vine alcoolul (cu 20%), iar apoi nu ne mai (ei, cercetătorii) spun ce. Probabil o combinată între cele înşirate mai sus (soare, doctori şi genetică, la care se mai adaugă preferințele alimentare dar şi evidenta discrepanță în apetitul pentru cascadorii).

Acum, că ştim şi cifrele, putem lua nişte decizii în cunoştință de cauză: numai dacă aruncăm țigara şi vărsăm paharul de alcool ne creştem considerabil şansele să prindem şi ultima serie la băi tot împreună cu aleasa inimii.

Alternativa? O şedință solitară de nămol, cu bilet doar pentru dus.

(ştirea ne parvine – de la nişte cercetători, normal – prin intermediul BBC News)

fii primul care votează
ianuarie 14th, 2011

o fi bine, o fi rău?

by doctorul

Homo fumans (foto: www.who.int)

Dragi cititori,

Întrerupem pentru o zi şirul dezvăluirilor despre cancer pentru o ştire de maximă importanță pentru omenire.

Se pare că o nouă specie este pe cale de dispariție. Şi nu vorbim aici despre vreo specie exotică precum găina cu coc sau şarpele cu pene. De fapt e mai degrabă o subspecie – chiar una foarte apropiată nouă – anume cea a beutorilor de tutun. Sau a purtătorilor de aură din fum albastru, vorba poetului. Sau, dacă vreți, a concitadinilor cu alimentare pulmonară hibridă – jumătate aer, jumătate fum (de țigară, normal, că doar e mai scump).

Ei da, ați citit bine şi ați înțeles exact. Numărul fumătorilor este în scădere, existînd posibilitatea ca în următorii 30-50 de ani aceştia să dispară. Dar nu în urma vreunui cataclism la scară planetară, ci ca urmare a unui fenomen absolut natural: sînt tot mai puțini tineri care se apucă de fumat, iar cei pe care i-a îndrăgit țigara şi sînt prea bătrîni ca să o mai lase vor părăsi, mai devreme sau mai tîrziu, marea scenă a vieții (ca să zic aşa).

Înainte însă de a sări în sus de bucurie e bine să mai ştim următoarele: estimările se bazează pe date din Marea Britanie şi se aplică mai degrabă țărilor dezvoltate, în care deceniile de campanie anti-fumat încep să-şi arate, iată, roadele. La ce se întîmplă prin țările în curs de dezvoltare mai bine nu ne gîndim, că s-ar putea să ne apucăm cu mîinile de cap.

Cît despre România, ea se situează ca de obicei într-o zonă neclară, acoperită de o ceață atît de groasă încît puțin fum nici nu mai contează.

Revenind la țările civilizate, e puțin probabil ca eu unul să mai apuc acele vremuri. Dar nu mă pot împiedica să rîd gîndindu-mă la copiii care se vor mai întîlni cu ciudatele specimene doar prin muzee. Moment în care se vor întreba, poate, ce motivații misterioase puteau face atîția adulți – aparent – normali la cap să se adune prin hrube îmbîcsite şi întunecoase cu – aparent – singurul scop de a înlocui aerul din incintă cu fum. Şi nu vreau să fiu în pielea cuiva nevoit să le răspundă acestor copii la fireasca întrebare despre cum pot funcționa plămînii cuiva cu fum de țigară în loc de aer.

La final ne întoarcem la România. Din nou fum, aburi şi ceață.

(eu unul am preluat ştirea de pe Antena 3, ediția online; de unde au preluat-o ei vă spun singuri)

fii primul care votează
noiembrie 20th, 2010

tămîia, tutunul zeilor

by doctorul

Fum pentru zei (foto: www.wikipedia.org)

Ultima dată cînd m-am luat (iar) de cvasi-omenescul obicei al fumatului, Daria B. mi-a aruncat o provocare prietenească:

“Bine-bine, înțeleg că ai ceva împotriva tutunului, dar de fumul de tămîie ce părere ai, e mai sănătos?” (citat aproximativ din memorie).

Bună întrebare – m-am gîndit imediat – stai să vezi că m-a prins! O fi ea tămîie, într-adevăr, dar tot fum scoate. Iar fumul e fum, oricum te-ai uita la el. Ca să cîştig timp i-am sugerat să facă singură un test cu ambele mirosuri, apoi m-am pus pe investigat. Cu promisiunea de a reveni cu un articol pe această temă.

Ei bine, se pare că există fum şi fum. Iar dacă după o noapte de şedere alături de nişte fumători mai hotărîți ai toate şansele ca hainele să-ți miroasă a doua zi precum un cîine comunitar în prag de pensionare, cu tămîia e un pic diferit. Sau cel puțin aşa mi se pare mie. Dar se pare că nu sînt singurul care are această impresie.

Prima mare observație: în timp ce tutunul (recte fumatul) este considerat de către “Centrul pentru controlul şi prevenția bolilor” din Statele Unite drept “cel mai important factor de risc pentru sănătatea umană în țările dezvoltate şi o cauză majoră de deces prematur la nivel mondial”, tămîia este folosită (după o carieră respectabilă în mai toate religiile mari ale lumii) în industria parfumurilor dar şi în aromaterapie (e adevărat că şi tutunul are cîteva efecte benefice pentru sănătate – cunoscute drept “paradoxul fumătorului” – însă ele sînt de departe eclipsate de efectele nocive ale acestuia).

A doua mare observație: în timp ce tutunul este cel mult mestecat şi de regulă nu este înghițit (şi chiar şi aşa este responsabil pentru cele mai multe cazuri de cancer oral şi de gît), tămîia (în formă pură) poate fi consumată în scop terapeutic. Cunoscută din timpuri străvechi şi folosită pentru o serie de afecțiuni cronice în mai toate sistemele de medicină tradițională asiatice, tămîia a început să fie studiată şi de medicina modernă. Care a început să-i descifreze secretele pentru care a fost prețuită încă din negura vremurilor, dar a venit şi cu ipoteze noi.

Bulgări de tămîie aurie (foto: www.wikipedia.org)

Iar aici este momentul pentru a treia – şi cea mai importantă – observație: dacă tutunul este implicat cu dovezi clare în apariția a tot mai multe forme de cancer, tămîia începe să se dezvăluie ca avînd efecte contrare, prin cel puțin unul dintre compuşii pe care îi conține, anume acidul boswelic. Care acid a demonstrat in vitro (adică în condiții de laborator) efecte antiproliferative pe diverse linii celulare tumorale (melanom malign, glioblastom, cancer de ficat) prin inducerea fenomenului de apoptoză (moartea programată a celulei). Iar într-o ipoteză spectaculoasă avansată într-un studiu clinic publicat în 2009 de către Universitatea din Oklahoma, tămîia este creditată cu capacitatea de a distinge între celulele sănătoase şi cele de cancer de vezică urinară, cu suprimarea doar a celor din urmă.

Sînt, iată, semne ce ne arată că tămîia coboară din cămara zeilor în dulăpiorul cu doftorii al muritorilor de rînd.

1 persoană apreciază
noiembrie 2nd, 2010

cel mai tare şi mai tare

by doctorul

Dar nu din parcare, ci dintr-o listă exclusivistă cu cele mai nocive substanțe pentru fragila ființă umană. Nu că aceasta – ființa adică – nu ar contribui cu propria sa mînă la respectiva fragilitate.

Ca să nu mai prelungesc inutil suspansul intru direct în subiect. Se vede treaba că, dintr-un grup de 20 de pretendenți la titlul de inamicul chimic numărul unu al sus-numitei ființe, alcoolul e un fel de rege neîncoronat. Sau, într-un limbaj ceva mai stradal, campionul nedisputat şi deținător al centurii cu diamante la versiunea unificată a celor trei categorii recunoscute oficial: fum (de tutun), lichid (adică alcool) şi solid (citeşte droguri).

Gala respectivă, organizată sub forma unui studiu şi promovată media de către cunoscuta publicație britanică Lancet (un fel de France Presse a lumii medicale) nu a lăsat fanilor nici o umbră de îndoială. Alcoolul este cam de trei ori mai redutabil decît cocaina sau tutunul, după cum a rezultat din confruntările directe cu acestea.

Astfel, cocaina crack, heroina şi metamfetamina s-au distins (în această ordine) prin pericolul pe care îl reprezintă pentru indivizii direct implicați. Într-o altă rundă, alcoolul, heroina şi cocaina crack au ocupat podiumul prin nocivitatea cauzată celor din jur.

Iar învingătorul este ... (foto: www.wikipedia.org)

Pentru noi, cei care mai trecem pe aici ca să aflăm cîte una-alta pe tema care ne interesează, important este că alcoolul a fost prins deja în flagrant pentru cel puțin următoarele tipuri de cancer: cancer de sîn, cancer de cap şi gît, cancer de plămîni, cancer de colon, cancer de ficat, cancer de stomac şi cancer de ovar. Dar şi, poate mai puțin previzibil, pentru melanom malign. Şi cine mai ştie pentru cîte altele, că ştiința, sireaca, se mişcă destul de greu prin domeniu.

Din toată această competiție pe viață şi pe moarte noi rămînem cu o concluzie de nezdruncinat.

Anume, că de fiecare dată cînd alcoolul învinge, sîntem noi cei care pierdem.

(comunicat preluat de pe CNN, care s-a mişcat – din nou, iată – mai repede decît mine)

fii primul care votează
septembrie 14th, 2010

un dansator pe sîrmă

by doctorul

Patrick Swayze (foto: www.wikipedia.org)

Dansul a fost prima lui iubire. Prin dans a cunoscut-o pe cea care avea să-i fie soție pentru o viață, într-un exemplu de fidelitate rar întîlnit la Hollywood.

Ceva mai tîrziu a început să joace în filme, însă tot dansul i-a adus consacrarea şi ca actor. A întruchipat pe rînd, dar cu egal succes, fie băiatul tandru după care au suspinat milioane de tinere în toate limbile pămîntului, fie tipul dur care a înflăcărat imaginația a alte milioane de tineri din prin toate cotloanele planetei.

În tot acest timp însă a mai cochetat cu un dans. Dansul cu riscul.

Pe de o parte s-a aruncat de tînăr în brațele alcoolului, de care nu a reuşit să se desprindă niciodată complet. Iar pe de alta s-a lăsat o viață învăluit de fumul de tutun, de care nu a avut puterea să se scuture nici măcar după ce a aflat că grav bolnav, diagnosticat fiind cu un cancer de pancreas avansat (stadiul IV).

Acum un an, după o viață şi mai multe filme pline de aventură, Patrick Swayze a fost invitat la un ultim dans.

Pe care, din nou, nu l-a putut refuza.

fii primul care votează
septembrie 10th, 2010

de peste mări şi țări

by doctorul

Tocmai de la capătul lumii am primit astăzi un semn. Un prieten mi-a scris un super-mega-comentariu, cu gînduri de bine pentru acest blog. De ce aduc vorba? Păi să vă povestesc.

În luna martie a acestui an am fost, la invitația lui Daniel – prietenul meu, într-o călătorie în Singapore. Unde el munceşte şi locuişte împreună cu familia de cîțiva ani buni. De acolo am fost prin cîteva țări din peninsula Indochina. În care am văzut locuri de o frumusețe nespusă şi am cunoscut fel de fel de oameni, cu fel de fel de obiceiuri. A fost una dintre acele experiențe care îți influențează profund viața.

Dar a mai fost ceva, ceva care pînă la urmă a avut asupra mea un efect mult mai puternic decît întîlnirea cu exotica lume asiatică. E vorba despre o simplă discuție, pe care Daniel a provocat-o în una din primele seri ale prezenței mele acolo. În urma căreia am aflat – nu că ar fi fost pentru mine o mare surpriză – cît de prost mănînc. Felul în care mi-a vorbit, simplitatea şi evidența argumentelor folosite au declanşat în mintea mea un declic. În urma căruia mi-am schimbat semnificativ modul în care mă hrănesc.

Acum, la şase luni distanță, pot să vă spun că mă simt mult mai bine şi că “beneficiez” de mai multă energie pe tot parcursul zilei. În plus, am scăpat de cele cîteva kilograme în plus care “îmi stricau linia”.

Pic cu pic (foto: www.designmetoo.com)

Pot să spun că tot datorită lui Daniel şi blogul acesta arată aşa cum este acum. Adică puternic orientat pe modul în care ne alimentăm. Iar prin alimentație înțeleg tot ceea ce introducem – cu voie sau fără voie – în corpul nostru, că e mîncare, băutură sau … fum (citeşte tutun). Fără a exclude apa şi nici chiar aerul. Toate şi fiecare dintre ele ne pot îmbolnăvi sau ne pot proteja de cancer. Trebuie doar să ştim cum.

Sînt sigur – de fapt ştiu – că Daniel a mai intrat şi cu alte ocazii pe blogul meu. Însă doar după ce am introdus pagina de nutriție a reacționat. Ceea ce pentru mine e (încă) un semn că sînt pe drumul cel bun.

Aşadar, mergem mai departe.

http://desprecancer.com/2010/07/26/esti-ceea-ce-maninci/

fii primul care votează

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.