Dacă primind vestea diagnosticului sumbru ai trecut de faza şocului şi a negării şi găseşti forța interioară să te ridici şi să lupți, treaba asta nu o poți face haotic. Cum zicea şi arcadia, primul impuls este să cauți oncologul cel mai bun, chirurgul cel mai bun (să nu uităm că şi ei sunt oameni şi oricât ar fi de buni pot greşi) şi oricum există pericolul panicării. Să încerci să faci cât mai multe şi poți constata că nu faci altceva decât să te izbeşti de pereții coliviei, exact ca pasărea prinsă acolo.