Între Scilla şi Caribda (foto: www.mediaserver.adevarul.es)

Dar nu neapărat şi bune.

Ne place să mîncăm de la supermarket. În decursul unei singure generații am lăsat mîncarea gătită (ca la mama) acasă pentru tot felul de înlocuitori cu aspect de hrană, estetic îndesați în borcane, cutii şi pungi frumos aliniate pe rafturile de super/mega/hiper-băcănii cu nume excentrice.

La fel precum ni se pare că dacă ceva apare la televizor este fie bun fie adevărat, şi în cazul mîncării avem impresia că dacă e la vînzare este neapărat şi hrănitor şi sănătos.

Tot un supermarket (foto: www.timnews.ro)

Şi tot aşa cum nu ne obosim să citim rîndurile scrise cu litere mici din contractele pe care le semnăm, nu considerăm necesar să descifrăm nici etichetele – oricît de frugale – care ar trebui să ne spună ce (mai) conține ceea ce noi cumpărăm drept mîncare.

La un moment dat însă vine şi o vreme a plății, o clipă a adevărului în care comportamentul nostru dezinvolt ne pricopseşte cu o rețetă de la medic. Pe care de data asta – nu-i aşa – o citim extrem de atent. Ca să nu mai vorbesc de prospectele medicamentelor, pe care ajungem să facem adevărate analize de text.

De multe ori însă prea tîrziu.