Mă mai opresc preț de un articol la dilema ierbivoră a lui Mircea.
Dacă ar fi să mă iau după el aş putea să mănînc fără probleme plastic. Sau tablă, pentru că – zice el – tot nu contează (şi imediat se dă pe el ca exemplu).
Pot să înțeleg faptul că, prins în vîltoarea atîtor emisiuni radio/tv, precum şi a altor variate obligații profesionale sau apariții mai mult sau mai puțin mondene, a rămas ceva mai în urmă cu cititul.
“Fă-ți din hrană leac!” spunea, acum mai bine de două mii de ani, un cetățean grec pe nume Hipocrate. Îndemn din care eu înțeleg că fiecare dumicat pe care îl înghițim ne poate face bine (sau nu). Pentru că, altfel, Socrate ar fi putut foarte bine să moară de moarte bună. Iar Mircică al nostru ar putea şi el astăzi să “ude” plasticul şi tabla cu un strop de cucută fără ca măcar să se strice la stomac.
Ca să n-o mai lungesc: ştiu că Mircică şofează. Drept pentru care îi propun următorul test: dacă maşina lui merge cu benzină să îi facă o dată un plin de motorină (sau viceversa).
Apoi mai vorbim.
Mi se pare mie sau cineva s-a ambalat aici pe “Mircică”? 🙂
@Daria B.: e doar un pretext, nu am nimic cu omul (sper că nu are pretenția că e perfect); dealtfel, eu cred că ar trebui să-mi mulțumească, că doar îl ajut să se corecteze (bineînțeles dacă vrea) 🙂 🙂 🙂