Integrat (sursa: www.thinkvedic.com)
De data asta nu m-am mai trezit cu noaptea în cap, pentru că am verificat ieri și Kevin s-a ținut de promisiune: înregistrarea rămîne online timp de 24 de ore.
Ce am aflat azi? Păi ar cam fi cîteva lucruri.
Primul invitat – doctorul Francisco Contreras, chirurg oncolog de specialitate – a subliniat diferența dintre noțiunea de terapie alternativă și cea de terapie integrativă, el fiind adeptul celei din urmă. Scopul nostru nu trebuie să fie acela de a distruge cancerul, a mai spus el, ci de a ajuta pacientul să lupte cu el. “Nu cancerul ucide, ci lipsa speranței”, a adăugat, iar emoțiile sînt foarte importante (compoziția chimică a lacrimilor, spre exemplu, e diferită dacă plîngem de bucurie sau de tristețe). Totul e important pentru vindecare: rîsul, rugăciunea, ba chiar și culoarea hainelor (violetul fiind cel mai favorabil). “Trebuie să acceptăm diagnosticul, dar să nu acceptăm prognosticul”, deoarece “nu sîntem statistici, ci indivizi” a motivat el, venind cu exemplul a doi gemeni tratați identic pentru aceeași boală și care au răspuns complet diferit.
A urmat apoi o doamnă doctor – Leigh Erin Connealy – care s-a mîndrit cu faptul că a crescut doar cu mîncare făcută în casă. “Medicamentele tratează, nu vindecă” a început ea, iar “fiecare individ este un original, nu o copie”. Ca să ne vindecăm (sau ca să nu ne îmbolnăvim) avem nevoie de “pacea minții”, pentru că “boala începe în cap și se termină în corp”. E nevoie să respirăm corect, să facem exerciții fizice, să bem multă apă și să mîncăm cît mai curat (deși chiar ea admite că în prezent nu prea mai există surse de hrană necontaminate). Pentru a “neutraliza” o sticlă de cola băută (coca sau pepsi, e același lucru) organismul nostru are nevoie de aproape 40 de litri de apă (aviz deci amatorilor!). În sfîrșit, cancerul e diferit față de ce era acum 20-30 de ani și de aceea abordarea terapeutică trebuie să fie una complexă și completă. Și încheie doamna doctor cu o informație incredibilă, documentată deja de mai bine de 10 ani: în Statele Unite majoritatea pacienților mor nu din cauza cancerului de care suferă, ci ca urmare a chimioterapiei.
Cam atît pentru azi, ne (mai) auzim și mîine.
într-adevăr, devine şi mai interesantă treaba. nu ştiam că lacrimile diferă. şi totuşi, violet?!? (or fi ştiut ei regii ce-or fi ştiut. şi mai nou politicienii, hihihi) mă aşteptam poate mai degrabă la cei 3R: râs, rugăciune şi… roz 😀
@Daria B.: dacă nu mă înșel, și indienii spun despre violet că e cea mai puternică dintre culori (înseamnă că o fi ceva); cît despre lacrimi, se pare că mai avem încă muuuuuuuuulte de învățat 🙂
puternică au ba, mie tot nu-mi place şi basta, aşa că mă ţin departe de flacăra violet. cel puţin în vestimentaţie, că altfel chiar în ziua când am citit articolul mi-a fost dat să mă “desfăt” cu nişte flori de un violet turbat. dar când e vorba de flori, parcă e mai uşor de înghiţit…
@Daria B.: atunci poate lila (știi vorba aia, măcar puțin pe fund … :-))
nu ştiam vorba aia, dar dacă insişti, aşa ca să dăm mai multă culoare vieţii şi dacă e să aleg între roz şi lila, hai, fie lila…
@Daria B.: bună alegere 🙂