Posts tagged ‘speranță’

martie 19th, 2012

maratonul speranței Terry Fox

by doctorul

Terry Fox (foto: www.983flyfm.com)

Am tot vrut să scriu despre asta, însă mereu a apărut cîte ceva.

În Cuba cîteva zeci de mii de alergători au luat parte zilele trecute la maratonul anual Terry Fox. Denumit și Maratonul speranței și organizat în peste 50 de alte țări, evenimentul este dedicat unui tînăr canadian care, la doar 18 ani și cu un picior amputat din cauza cancerului, a decis să înceapă o cursă de-a lungul țării pentru a strînge fonduri pentru cancer. După cîteva mii de kilometri alergați și 24 de milioane de dolari colectați, Terry s-a retras la nici 23 de ani ca să – vorba poetului – moară puțin.

Nu știu dacă și cîți bani s-au strîns în Cuba cu această ocazie. Însă faptul că, într-o țară plină de lipsuri de tot felul, cîteva mii de oameni au decis să susțină o cauză mai degrabă abstractă înseamnă ceva.

Am fost în Cuba și am văzut oameni nevoiți altfel să trăiască din cîțiva firfirei pe lună (salariul acolo e de cam 15 dolari, indiferent de profesie sau de slujba avută), dar care se bucurau – era ajunul Crăciunului – de parcă nu mai era mîine.

Mi-am amintit atunci de anii în care și în țara noastră, în ciuda privațiunilor de tot felul, oamenii erau mult mai aproape unii de alții. Între timp nu numai că nu ne-am atins obiectivul de a deveni mai bogați material (băncile știu de ce!), dar am pierdut pe parcurs și ce aveam sufletește mai de preț.

Alergăm într-un maraton în care noi tot pierdem.

Iar nimeni altcineva nu cîștigă.

(inspirat de un articol de pe Xinhua online)

fii primul care votează
martie 15th, 2012

speranța ne face pielea de găină

by doctorul

Speranța moare ultima, se spune.

Îmi fac așadar ca de obicei datoria și anunț un nou medicament pentru cancer recent aprobat  pentru uz în Europa. Medicamentul se numește Zelboraf (iar substanța activă vemurafenib) și este indicat în melanomul malign ajuns în stadiu avansat.

Acesta este – alături de Erivedge (vismodegib) – unul dintre cele două medicamente aprobate prin procedură rapidă de către FDA (Food and Drug Administration) pentru utilizarea în cancerul de piele.

Asta după o secetă de mai bine de zece ani pe piața medicamentelor dedicate acestor tipuri de cancer.

Iar aici se cam termină, din păcate, veștile bune. După care încep cele neutre și restul.

Parțial (foto: www.skincaretreatmentshop.com)

Mai întîi, noua “speranță” terapeutică nu tratează (după cum amar recunoaște unul dintre specialiștii care l-au aprobat pentru utilizare în Marea Britanie) de fapt cancerul respectiv, ci doar prelungește viața cu cîteva luni (și asta în medie, desigur). Și nu face asta pentru toți cei afectați, ci doar pentru jumătate dintre ei, deoarece este o terapie țintită ce vizează tumori ce conțin o anumită modificare genetică. Iar dintre cei tratați doar o jumătate răspund la tratament, ceea ce reduce numărul beneficiarilor la un sfert din total. În sfîrșit, toți aceștia vor dezvolta în timp rezistență la tratament, ceea ce va face inutilă administrarea pe mai departe a acestuia.

Reluăm știrea: avem un nou medicament aprobat pe fugă și care poate prelungi cu cîteva luni viața unui sfert dintre pacienții cu un anumit tip de cancer, care vor deveni însă și ei după un imp rezistenți la acest tratament. Iar pentru acest “beneficiu” se vor plăti, bineînțeles, bani grei.

Cam atît despre noul medicament.

(știre optimist-pesimistă preluată de pe BBC online)

fii primul care votează
martie 7th, 2012

cancerul ca o Fata Morgana

by doctorul

Probabil că guvernanții noștri au aflat și ei opinia distinsului om de știință.

Respectivul, ditamai Președintele Societății Regale din Marea Britanie, nu crede că vom putea învinge vreodată cancerul. Să scădem incidența îmbolnăvirilor poate, dar să-l eliminăm sau măcar să-l aducem la un nivel nesemnificativ, în nici un caz.

Cînd o zbura ... (foto: www.homepage.univie.ac.at)

O capitulare cel puțin interesantă, mai ales că ea vine din partea unui om de știință pentru care rațiunea ar trebui să triumfe chiar și în fața imposibilului. Cu atît mai mult cu cît în ultima sută de ani am fost martorii unor succese medicale – vezi tuberculoza, poliomielita, ca să nu mai vorbim de banala gripă – de neimaginat cu doar un secol înainte. Dar asta nu face decît să ne dezvăluie, în opinia mea, totala lipsă de cunoaștere despre ceea ce înseamnă de fapt cancerul.

Revenind la guvernanții noștri, probabil că și-au zis că nu are sens oricum să mai cheltuiască banii pe medicamente pentru cancer, dacă acesta tot nu are de gînd să se dea bătut. De unde și circul trist din ultimele zile, jucat pe seama unor oameni pentru care speranța este singurul lucru de care se mai pot agăța.

Dar de ce să-mi pese cîtă vreme nu mă privește pe mine?

(dilemă preluată de pe Realitatea online)

fii primul care votează
ianuarie 21st, 2012

aniversare: opt ani fără tumoră

by doctorul

Înainte de operație (foto: www.curierulnațional.ro)

Lucica Bunghez este un nume care nu spune nimic celor mai mulți dintre noi.

Cu atît mai puțin avem, cei mai mulți, cunoștință despre evenimentul pe care îl sărbătorește ea astăzi. Acum opt ani, Lucica pierdea, în decurs de doar cîteva ore, două treimi din greutate. Ca într-un număr de magie, ea a intrat dimineața în camera miracolelor cu 112 kg, pentru a ieși la sfîrșitul zilei cu doar … 42.

În cazul ei, camera miracolelor a fost sala de operație a unui spital, iar numărul de magie a fost reprezentat de operația de eliminare a unei tumori-gigant la care a fost supusă. Cît despre magicieni, aceștia au fost o echipă româno-americană de medici condusă de profesorul Ioan Lascăr și de doctorul McKay McKinnon (ambii chirurgi plasticieni).

Lucica Bunghez acum (foto: www.ziarelive.ro)

Ultimul dintre ei este același medic care a operat zilele trecute un pacient vietnamez aflat într-o situație similară – în ceea ce privește atît diagnosticul cît și dimensiunile tumorii – cu cea a Lucicăi Bunghez.

O frumoasă și dătătoare de speranță poveste despre doi oameni care, fiecare la un alt capăt al Pămîntului, au atîtea lucruri în comun.

Printre care, mai mult ca sigur, și pofta de viață.

(invitație la aniversare venită prin intermediul news.bv.ro)

3 persoane apreciază
decembrie 27th, 2011

și o altă poveste, tot de Crăciun

by doctorul

Drama prin care trec Kezia și Saoirse mi-a adus aminte de o altă poveste, la fel de emoționantă și aproape trasă la indigo.

O poveste care se petrece – atît geografic cît și sufletește – mult mai aprope de noi. O poveste care se scrie, de astă dată, direct în limba română.

Protagonistele sînt două fete de toată isprava: o mamă (Alm pentru prietenii virtuali) și fiica ei, Theodora, care în martie viitor va împlini 7 ani.

Două flori (foto: www.dipity.com)

Acum cîțiva ani, Alm a trecut de cîteva ori pe lîngă moarte după ce a fost diagnosticată cu o boală, vorba ei, “a cărui nume doar la pronunțare produce fiori de spaimă”.

Anul acesta, Theodora a fost diagnosticată – ironia sorții, în preajma zilei de 1 Iunie – cu o formă agresivă de tumoră malignă numită nefroblastom.

Astfel încît, la ani distanță, Alm retrăiește alături de fiica ei o poveste pe care și-a dorit-o fără îndoială uitată.

O poveste în care, după spusele ei, “timpul se măsoară în așteptare, lacrimi, speranțe și chimioterapie”.

Crăciunul din acest an le-a prins pe Alm și pe Theodora pe “lungul drum în lupta cu boala”.

Fie ca la aniversarea din martie să fi încheiat deja acest drum.

 

8 persoane apreciază
decembrie 11th, 2011

pentru Larisa, cu drag

by doctorul

Scorpion albastru de Cuba (sursa: www.escozul.mundomas.com0

Astăzi am primit de la Larisa un mesaj – comentariu la un post anterior – pe un ton oarecum războinic, pe care îl reproduc (cu grafia originală) in integrum:

“Inainte sa postezi asa ceva mai bine informeaza-te. Vidatoxul este folosit si la cancerul de pancreas,maicamea il foloseste de 6 luni,are cancer la pancreas,il luam din albania pe baza diagnosticului,biobranul e un foarte bun imuno stimulator,e pe baza de orez dar nu e acelasi lucru cu punga de orez a ta organica,la fel de bun este zeolit,ge 132,plus o dieta fara proteine animale. toate astea sunt probate deja de mama mea de 6 luni,ii merge f bine,cel mia mult o ajuta vidatoxul,avand energie,pofta de mancare,somn bun,nu are dureri,nu a avut niciodata. Cum poti avea incredere in tratamentele alopate desii mortalitatea e aceiasi cu cea din anii 50,cum oamenii pot trai ani de zile cu cancerul fara sa stie ca-l au si cum incep tratamentul alopat mor in 2-3 luni?”

Îmi permit apoi ca, în spiritul echității, să introduc și dreptul meu la replică (postat inițial sub forma unui răspuns la comentariul Larisei):

“bună Larisa, în primul rînd vreau să-ți spun că sînt alături de tine și de mama ta și mă bucur să aud că îi merge bine; și mama mea a fost bolnavă de cancer și am făcut la rîndul nostru (mă refer la familie) tot ce ne-a stat în putință pentru a o ajuta, astfel încît te înțeleg mai bine decît îți închipui; în al doilea rînd, îți mulțumesc pentru recomandarea de a mă informa înainte de a scrie ceva, este ceea ce încerc să fac de fiecare dată cît pot mai bine, tocmai pentru că sînt conștient de importanța celor despre care am ales să scriu; în cazul de față, respectiv medicamentul Vidatox, am ajuns din aproape în aproape pînă pe site-ul firmei producătoare din Cuba (Labiofam) și nu am găsit nimic referitor la acest medicament (ceea ce, trebuie să recunoști și tu, este cel puțin straniu); pentru conformitate, îți pun la dispoziție link-ul către pagina de prezentare a medicamentelor lor antitumorale ; eu unul, dacă aș avea un medicament atît de bun, l-aș promova cu toate forțele și pe toate canalele; voi încerca însă un răspuns mai amplu la comentariul tău în următorul meu post, cel de astăzi; te aștept oricînd dacă mai vrei să vorbim despre asta; cele bune.”

Mai adaug doar că îi înțeleg Larisei dorința a tratamentul pe care îl urmează mama ei să o ajute să scape de boală; am trecut prin asta și știu foarte bine ce înseamnă speranța. Pe de altă parte însă îmi doresc ca oamenii să fie mai atenți cu cei în care își pun această speranță, pentru că nu întotdeauna aceștia sînt (și) de bună-credință.

La un moment dat era “recomandat” în cancer (nu știu cum, de către cine și cu ce argumente) tratamentul cu … petrol. Acum văd că lucrurile au mai evoluat puțin: Zeolit este un tuf vulcanic promovat ca detoxifiant – de fapt este un chelator de metale grele, GE 132 este un complex pe bază de Germaniu considerat a avea proprietăți antioxidante, iar Vidatox este un extract de venin de scorpion albastru din Cuba (cu ceva activitate antitumorală). Toate la prețuri frumușele, toate cu rol cel mult de tratament adjuvant în cancer, nicidecum cu vreo promisiune de vindecare a acestuia.

Ca să închei un post deja prea lung, o asigur pe Larisa că nu am în tratamentele alopate o încredere mai mare decît cea pe care acestea o merită.

Lucru valabil dealtfel pentru toate celelalte “tratamente”.

4 persoane apreciază
decembrie 8th, 2011

noi dileme pentru Ștefania

by doctorul

Dileme fructifere (sursa: www.solutiideslabit.ro)

Drept mulțumire pentru că i-am răspuns la primul set de întrebări, Ștefania a revenit cu altele. Din aceleași rațiuni îi (și le) ofer (ei și tuturor celor interesați) umila mea opinie în legătură cu:

1. Stemulin

- combinație mai mult sau mai puțin naturală (nu este indicată sursa acizilor nucleici – ADN și ARN – și a timozinei) despre care se pretinde – fără a se aduce vreo dovadă în acest sens – că poate stimula producerea de celule stem din măduva osoasă; efectele în plan clinic ar fi de încetinire a procesului natural de îmbătrînire, dar și de refacere și regenerare a organelor (?); este recomandat pentru o serie întreagă de boli și afecțiuni – printre care și cancerul – însă întotdeauna în asociere cu alte produse de extracție mai mult sau mai puțin naturistă; după mine, informații mult prea vagi pentru a fi luate în serios;

2. Olimpiq Stemxcell

- (cam) aceeași Mărie, cu o (însă) altă pălărie; o combinație de fructe, plante și extracte naturale care promite același (ba chiar și ceva în plus) rezultat ca și Stemulin, respectiv protecție și stimulare a producerii de celule stem; în esență tot un tratament adjuvant – mult prea scump, în opinia mea – pentru stimularea imunității organismului; și, la fel ca și în cazul Stemulin, aceeași (dezamăgitoare) lipsă de dovezi privind cele susținute în legătură cu efectele produsului; mai mult, periculosul (deasemenea în opinia mea) sistem de vînzare piramidal (de tip MLM – Multi-Level Marketing) prin care sînt angrenați în promovarea unui produs sensibil – prin consecințele pe care le poate genera – oameni cu cele mai diverse pregătiri, pentru care, de cele mai multe ori, singurul obiectiv este profitul;

3. Flavin 7

- în avizul de la Ministerul Sănătății este descris drept … “extract de suc de fructe”; un pic cam scump (la 240 de lei litrul, conform site-ului firmei care îl comercializează) aș zice eu; cu banii ăștia mă întorc de la piață cu materie primă pentru vreo cîteva zeci de litri de extract de suc; însă vorba ceea: “obrazul subțire …”;

4. Titan

- cel mai abscons dintre toate aceste “medicamente”; nu știm din ce e făcut, însă sîntem asigurați – pentru exemplificare – că “o parte dintre plante le procur din pădurea orașului Babadag (jud. Tulcea); eu unul m-am liniștit, mai ales că “doftorul” cu pricina ne anunță solemn și că “am preluat cunoștințele despre aceasta de la o rudă vârstnică din Curtea de Argeș”; nu știu voi ce părere aveți, însă pe mine combinația Babadag – Curtea de Argeș m-a convins definitiv și iremediabil; întreaga poveste emană damful clar al unei șarlatanii ca după carte (iertat să-mi fie sarcasmul, mai ales de către cei care și-au pus speranțele în acest “titan”).

Cu speranța că am mai lămurit niște aspecte, ne reauzim – cu Ștefania sau cu oricine altcineva interesat – tot aici, pentru noi și noi dileme și dezbateri.

La bună reauzire!

1 persoană apreciază
noiembrie 15th, 2011

cancerul a fost răpus la Craiova

by doctorul

Zilele trecute media mioritică a fost inundată de (încă) o știre din ciclul “noi sîntem români”.

“El e românul care a găsit un leac împotriva cancerului” titra – prin condeiul unei prea june, probabil – ditamai ziarul “Adevărul”. “Hait!”, mi-am zis, în timp ce știrea se revărsa înspre noi din toate canalele și ungherele de informare, punînd în alertă maximă cetățeni altfel extrem de pașnici. Unul dintre ei mi-a trimis chiar un link către un reportaj TVR care anunța deasemenea megaștirea, laolaltă cu întrebarea seacă: “ce părere ai?”.

Reportajul tv conținea și o scurtă declarație a celui “responsabil” de întreaga tevatură, un distins profesor din Craiova pe nume Romulus Scorei. Biochimist de formație, profesorul Scorei a precizat că a pus la punct un compus – fructoboratul de calciu – care a demonstrat anumite capacități antitumorale. Noutatea – remarcabilă dealtfel – este dată de faptul că profesorul reușit să anihileze toxicitatea borului prin legarea acestuia de fructoză, o moleculă organică naturală ce constituie și vehicolul prin care acesta intră în celula tumorală (căci, după cum știm, cancerul iubește zahărul).

Romulus Scorei (foto: www.adevarul.ro)

Însă, a mai adăugat el, compusul cu șanse de a deveni medicament este eficient (doar, sau cu deosebire) în tumori ce au o componentă hormonală, cum ar fi cancerul de sîn și cancerul de prostată. În plus, mai sînt necesare încă studii care să arate dacă efectele de laborator pot fi transpuse în rezultate clinice. Cu alte cuvinte, mai avem de așteptat (vreo 2-3 ani) pînă vom afla dacă substanța respectivă va demonstra acest efect antitumoral și în cazul oamenilor.

Lucrurile sînt așadar – precum în celebrul banc sovietic cu Ivan și cu Volga neagră devenită bicicletă albă care nu i s-a dat, ci i s-a luat – un pic mai nuanțate. Rămîne însă promisiunea și speranța că munca de o viață a unui om va aduce, poate, un nou medicament pentru cancer, deopotrivă mai eficient și mai sigur.

Mai ales că vine și de la Craiova.

3 persoane apreciază
noiembrie 6th, 2011

fii îndrăzneață, simte-te frumoasă

by doctorul

Heather (foto: www.theoldhamproject.org)

Nu, nu e un îndemn auzit pe la vreun concurs de frumusețe. Deși poate că așa pare.

Cele cîteva cuvinte care ne duc cu gîndul la un titlu din Playboy reprezintă de fapt numele unui proiect (Be bold, feel beautiful – în engleză, în original) de o cu totul altă factură.

Inițiat de artista-fotograf americană Terri Shaver, proiectul a pornit de la experiența dramatică a două surori – întîmplător chiar cumnatele ei – care au murit amîndouă ca urmare a unui cancer la sîn. Dedicat inițial poveștii celor două și denumit – în memoria lor – “Proiectul Oldham” (The Oldham Project), acesta s-a dezvoltat apoi pentru a face loc și altor persoane – femei, bărbați sau copii – care trec prin experiența unui diagnostic de cancer.

Terri a imaginat această campanie în primul rînd pentru a le oferi femeilor afectate de cancer o șansă. Șansa ca, prin intermediul fotografiilor realizate împreună, să se simtă din nou frumoase.

Annette (foto: www.theoldhamproject.org)

“Cînd își pierd părul, 99,9% dintre aceste femei spun că se pierd pe ele însele”, spune Terri. Însă atunci cînd se (re)văd în fotografii, ele își recapătă încrederea în sine. Încrederea dar și puterea de a se accepta așa cum sînt și de a împărtăși și altora din experiențele prin care trec.

De cînd a pornit acest proiect (doar un pic peste un an) Terri a fotografiat mai mult de 100 de femei, cu vîrste cuprinse între 20 și 82 de ani. Între timp o parte dintre ele nu mai sînt fizic printre noi.

Însă în acest fel ele pot să (mai) lase ceva în urmă, ceva dintr-o perioadă plină de încercări a vieții lor. Fie că e o imagine, un zîmbet sau un gînd .

Dar poate și o speranță pentru cele sau cei care mai sînt.

(repovestit după o știre de pe CNN Health)

3 persoane apreciază
octombrie 29th, 2011

seminar: ziua a patra, opinii

by doctorul

Ziua de azi a fost ceva mai relaxată (dar cu nimic mai puțin interesantă), deoarece a venit rîndul suporterilor.

Cei doi invitați de astăzi nu au pregătire medicală, dar poate tocmai asta face și mai interesant modul în care au ajuns să ia contact și apoi să susțină terapiile naturale și medicina integrativă.

Primul dintre ei, Mike Adams, a fost diagnosticat la doar 30 de ani cu diabet de tip 2. Și, în loc să înceapă să se îndoape cu medicamente, Mike a ales să ducă o viață sănătoasă. Iar în cîteva luni era bine-mersi.

Drept pentru care a hotărît să le vorbească și altora despre experiența lui. Iar în plus a pornit un război personal împotriva medicinei convenționale, a guvernului american, a asociațiilor profesionale medicale și a FDA (Food and Drug Administration – Agenția pentru alimente și medicamente a Statelor Unite ale Americii). Asta pentru că, potrivit lui, trăim într-un “Ev Mediu al informației medicale” și într-o “epocă chimică a medicinei” ale căror consecințe conduc la un adevărat “holocaust medical”. Cît despre relația dintre medic și pacient, un medic (oncolog) obișnuit folosește, mai spune el, arma fricii (“o să mori dacă nu faci ce îți spun eu“). Prin contrast, medicul (sau vindecătorul) naturist îți oferă speranță (“depinde de tine ca să te vindeci”). Iar de la această abordare esențial diferită se pare că pornește totul.

Floarea speranței (sursa: www.marcmallett.com)

Al doilea invitat, Marcus Freudenmann, e un arhitect german convertit în vindecător, domeniul lui de competență fiind inteligența emoțională. Și ca un neamț adevărat ce se află – chiar dacă în prezent locuiește în SUA – face lucrurile temeinic. În cazul lui, temeinic înseamnă o călătorie de 4 ani prin lume (împreună cu familia) pentru a înțelege cum văd diferite popoare sănătatea, boala și vindecarea. Iar concluzia la care ajunge e cel puțin interesantă: succesul în vindecarea unei (oricărei) boli nu are de-a face cu doctorul sau cu tratamentul. Nu, pentru că pacientul e singurul care contează, singurul care își poate înțelege și vindeca boala. Sîntem responsabili pentru propria noastră boală, iar prima condiție pentru a ne vindeca este să nu o ignorăm. Iar dacă vom căuta în trecutul nostru cu siguranță vom găsi undeva, ascunsă bine, o puternică traumă emoțională care iată, lăsată nerezolvată, ne vine în cele din urmă de hac.

Asta a fost, pe scurt, ziua a patra.

Mult a fost, puțin a rămas.

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.