omenirea, cancerul planetei 2


Viitorul arată sterp (sursa: www.theolivepress.es)

Nu are vreo legătură cu ceea ce noi de regulă numim cancer, însă îl ilustrează foarte bine.

Sîntem tot mai mulți (oameni) pe o (aceeași) planetă care pare cu fiecare zi din ce în ce mai mică. Din ce în ce mai mică și cu tot mai puține resurse la dispoziție pentru a ne hrăni pe toți.

Noi însă continuăm să ne înmulțim și – ce e încă și mai rău – să devenim tot mai agresivi în dorința noastră nestăvilită de a consuma. Uitînd, sau ignorînd în permanență că nu facem decît să ne tragem singuri preșul de sub picioare. Sau – ca să introduc o trimitere la ecologie – să ne tăiem singuri craca de sub noi.

S-au făcut estimări potrivit cărora planeta noastră albastră are nevoie de 12 luni pentru a pune la loc ceea ce noi oamenii consumăm în doar 9 (nouă) luni. Cu alte cuvinte, în fiecare an trăim 3 luni pe datorie. Datorie care devine bineînțeles cu fiecare an mai mare și care nu poate avea drept final decît un “faliment ecologic”.

Omenirea a ajuns să se înmulțească necontrolat, să se extindă fără bariere și să consume fără limite.

Să-mi spună cineva că ăsta nu e cancer.


Leave a comment

Your email address will not be published.

2 thoughts on “omenirea, cancerul planetei

    • doctorul Post author

      @Cantemir: îți mulțumesc pentru comentariu, m-am uitat pe articolul tău, iar datele pe care le folosești sînt estimate populaționale (nici nu e de mirare, dat fiind faptul că România nu are, la mai bine de 20 de ani de la ce-o fi fost, un registru național de cancer; dacă te preocupă problema, na mai vedem prin zonă; cele bune.