Fetus ziua 56 (sursa: www.curiousgeorgiana.tumblr.com)

De cîteva zile mă tot întreb dacă să abordez sau nu subiectul, care este de fapt o continuare (și o completare) la una dintre cele două teme detaliate ca urmare a simpozionului de medicină integrativă.

Mă tot codesc pentru că, deși am făcut o cercetare încercînd să găsesc atît argumente pro, cît și contra pentru a-mi forma o opinie informată pe care să o dau la rîndul meu cu inima împăcată mai departe, mărturisesc că nu am reușit. Iar ca urmare, o voi transmite ca atare – ipoteza e prea interesantă pentru a nu o menționa – lăsînd în acest caz la latitudinea fiecăruia decizia de a o accepta sau nu.

Este vorba despre similitudinea dintre comportamentul placentei în primele ei stadii de dezvoltare – denumit trofoblast – și cel al unei tumori maligne. După cum spuneam și atunci, la un moment dat ceva se întîmplă astfel încît agresivul trofoblast își oprește creșterea haotică și se transformă într-o placentă cuminte, ascultătoare și foarte-foarte muncitoare.

Momentul este unul foarte precis – respectiv ziua 56 a sarcinii – iar ceea ce se întîmplă este cel puțin intrigant: brusc, pancreasul fătului începe să secrete enzime pancreatice. De ce ar avea nevoie viitorul copil de enzime digestive, atîta vreme cît el primește – prin placentă – tot ce are nevoie de la mămicuța lui, gata mestecat și digerat?

Ei bine, singurul răspuns plauzibil cu care au putut veni cei care s-au aplecat asupra dilemei este deopotrivă simplu și spectaculos: aceste enzime ar atenua agresivitatea trofoblastului, oprindu-i creșterea “malignă” care mimează evoluția unui cancer.

Iar de aici nu a mai fost decît un pas pînă la o speculație extrem de îndrăzneață, dar și promițătoare în același timp: oare nu ar fi posibil să vindecăm cancerul oprindu-i dezvoltarea cu ajutorul enzimelor pancreatice?

Vestea bună e că metoda este practicată deja de o serie de medici – cu mult succes, după cum susțin adepții ei – de cîteva zeci de ani. Partea mai puțin încurajatoare este aceea că metoda nu este acceptată – pentru motive care merg de la dovezi medicale insuficiente pînă la conspirații internaționale – de către cei mai mulți dintre medicii aparținînd filonului medical oficial. Iar de aici un întreg război purtat pe toate fronturile și utilizînd toate tipurile de arme și de muniție.

Un război în care nu simt că nu pot lua, cel puțin deocamdată, partea nimănui.