Posts tagged ‘vindecare’

februarie 29th, 2012

sînt doctor, nu mă ascultați!

by doctorul

Astăzi e o zi care n-ar trebui să existe. Încropită din resturi, înghesuită în calendar o dată la patru ani, taman cînd e lumea mai ocupată cu venirea primăverii … în sfîrșit … și tot restul.

Acesta e un articol care nu ar trebui să existe. Însă realitatea – mereu proaspătă, surprinzătoare mereu – îl face să fie.

Cum ne-am obișnuit deja, preoții nu fac chiar întotdeauna ceea ce predică. Și nici doctorii, precum am stabilit, nu sînt mai breji. Că mănîncă și beau ce (și cît) nu trebuie, mai treacă-meargă. Că mai și fumează (unii) pe deasupra, mai închidem ochii. Că de, sînt și ei oameni.

Dar că nu ar lua nici măcar medicamentele pe care ei înșiși le “vînd” propriilor pacienți dimpreună cu promisiunea de a se vindeca, asta da performanță. Sau contra.

Dr. Firth, expertolog (foto: www.bbc.co.uk)

Dacă ar afla că au un cancer terminal, medicii oncologi ar alege mai degrabă modelul Ivan Turbincă (muzică, băutură etc.) pentru a-și petrece zilele pe care le mai au de trăit. Medicamente? Nici vorbă, ele nu se regăsesc pe lista scurtă.

Două gînduri, ambele deloc îmbucurătoare:

– primul, stupefiant, e că medicii nu cred că medicamentele pe care își bazează însăși rațiunea de a fi au vreun rol în vindecarea cancerului;

– al doilea, descurajant, e că medicii nu cred nici măcar că, în vreun fel sau altul, te poți vindeca de cancer.

Cu toate astea, continuă să meargă în fiecare zi la cabinet și să scrie rețete unor oameni care chiar cred că ei, doctorii, îi pot vindeca, oameni care chiar își pun toată speranța lor în asta. În timp ce li se spune – e adevărat că doar în gînd – cu totul altceva:

Sînt doctor, nu mă ascultați!

(avertisment inspirat de un articol apărut în Daily Mail online)

1 persoană apreciază
ianuarie 31st, 2012

de cancer mai scapi …

by doctorul

Anormal (foto: www.vipdictionary.com)

De statul român mai greu.

Am dat azi peste o situație fix ca la noi. Pentru impardonabila vină de a se fi îmbolnăvit de cancer (și, mai ales, pentru tupeul inexplicabil de a se fi vindecat), o femeie este în sfîrșit pusă la punct așa cum se cuvine de către chiar statul român.

Trecută printr-o operație mutilantă ca urmare a unui cancer de sîn, femeia respectivă a fost inițial luată în evidență cu un handicap de gradul doi. Pentru care a primit o vreme indemnizație (simbolică, desigur) și dreptul la un însoțitor.

Mai nou ea a pierdut ambele drepturi. Se pare că noua lege a fost croită astfel încît profilul ei nu mai corespunde celui al unui handicapat.

Probabil că, în mintea celor care au făcut această (nouă) lege, femeia în cauză arată și se simte ca un om normal.

Așa, cam ca ei.

(știre luată – cu tot gerul de afară – caldă de pe Antena 3 online)

 

 

 

fii primul care votează
ianuarie 27th, 2012

năravul din fire n-are lecuire

by doctorul

“Aș face orice ca să mă vindec!”

Lucrul pe care îl spun sau îl gîndesc la un moment dat cei mai mulți – dacă nu toți – dintre oamenii puși în fața unui diagnostic de cancer. Este așa-numita fază de “negociere”, unul dintre stadiile – identificate de către renumita cercetătoare elvețiană Elisabeth Kübler-Ross în modelul care-i poartă numele – prin care trec pacienții cu boli terminale în procesul de acceptare a situației și de adaptare la consecințele acesteia.

Ei bine, se pare că oamenii au înțelegeri extrem de diferite asupra sensului cuvîntului “orice”. Pare-se că pentru unii fumatul nu este inclus în lista de lucruri disponibile pentru negociere, după cum au descoperit cu destulă consternare un grup de cercetători americani.

În întuneric (foto: www.wanttoquitsmoking.storeblogs.com)

Aceștia au luat la întrebări mai mulți medici oncologi, care au admis că fumatul este un obicei atît de adictiv încît pacienților lor le vine greu să renunțe la fumat. Dintre cei aproximativ 5.300 de pacienți cu cancer trecuți în revistă, o bună parte – 39% dintre cei cu cancer de plămîni și 14% dintre cei cu cancer de colon – fumau la momentul diagnosticului. Cinci luni mai tîrziu 14% dintre cei cu cancer de plămîni și 9% dintre cei cu cancer de colon încă fumau.

Acuma, din două una: ori Elisabeth a greșit teoria, ori cetățenii respectivi nu i-au citit-o.

O altă dilemă din care nu putem ieși.

(știre preluată – fără pic de fum – de pe CNN online)

fii primul care votează
ianuarie 12th, 2012

un țel tot mai îndepărtat

by doctorul

Spuneam, în ultimele zile ale anului trecut, că America mai pierde un război.

Un război dus împotriva unui inamic cel puțin la fel de eluziv ca și terorismul împotriva căruia s-a înverșunat în ultimii ani. Un război (termen care mie nu îmi place, dar care se pare că pe ei îi coafează teribil) dus de data asta pentru viață, în competiția acesteia cu cancerul.

În chiar primele zile ale noului an a fost publicată o statistică a Societății Americane de Cancer (American Cancer Society – ACS) care anunță faptul că rata de decese prin cancer a scăzut din 1999 încoace “cu mai bine de 1% atît la bărbați, cît și la femei”. Iar ca urmare, cam un milion de decese au fost evitate în același interval (sesizați formularea anapoda – o să vedem imediat de ce – cum că “un milion de decese au fost evitate”, în loc de “un milion de vieți au fost salvate”).

Tonul aparent optimist virează însă imediat într-o lamentație comunistoid-autocritică de tipul “am fi putut face mult mai mult”.

Absolut de acord cu respectivul.

În primul rînd pentru că, raportat la un interval de timp de peste două decenii, un procent chinuit de 1% nu înseamnă, în cel mai bun caz, decît o stagnare. “Bună și aia!”, ar putea spune optimiștii incurabili (nu însă și dacă punem în balanță zecile de miliarde cheltuite în acest scop).

Dar să ne întoarcem la milionul de decese evitate, care nu este altceva decît o jonglerie lingvistică bazată la rîndul ei pe o tehnicalitate medicală de raportare. Astfel, o persoană diagnosticată cu cancer este declarată “vindecată” dacă mai este în viață la cinci ani de la momentul diagnosticului. Drept consecință, “supraviețuirea” în cancer ia în calcul numărul acestor oameni, care pot foarte bine să moară în anul imediat următor (de cancer sau de altceva). Însă aceștia au fost deja contabilizați la “decese evitate” (chiar dacă nu neapărat și la “vieți salvate”. Ingenios, nu-i așa?

Fata Morgana Americana (foto: www.lavifaria.wordpress.com)

Avertizat fiind de cele de mai sus și împins de curiozitate (un atribut, se vede, nu tocmai în exclusivitate feminin), mi-am băgat puțin nasul prin respectivul raport. Din care am înțeles, pe de o parte, că autorii acestuia au avut la îndemînă suficiente mijloace – ajustări, aproximări sau de-a dreptul excluziuni – ca să mai cosmetizeze pe ici pe colo, prin părțile esențiale, cifrele respective (că de, fondurile pentru război, pardon, pentru cercetare, trebuie să curgă neîngrădit). Iar pe de alta, că în timp ce unele tipuri de cancer (de plămîni, de colon) au colții tot mai tociți, altele vin tare și hotărît din urmă.

Altfel, Fata Morgana e bine și ea.

fii primul care votează
ianuarie 8th, 2012

două (cancere) dintr-o lovitură

by doctorul

O știre care este importantă – în opinia mea – nu atît prin ceea ce ne anunță, ci mai ales prin implicațiile pe care le are asupra modului în care (ar trebui să) privim cancerul.

O echipă de cercetători elvețieni a descoperit că femeile cu cancer de sîn care iau tratament anti-estrogenic își reduc concomitent și riscul de a face un melanom malign.

Ce e atît de important în această observație? După mine faptul că, tot așa precum anumite substanțe sau comportamente pot induce un risc crescut pentru forme de cancer care aparent sînt foarte diferite între ele, tot așa anumite medicamente (inclusiv naturale) pot să influențeze în bine sau să vindece deasemenea tipuri de cancer cu localizări sau patologie diferite.

Iar asta poate le va sugera, în sfîrșit, medicilor oncologi și nu numai faptul că poate cancerul nu e o denumire generică pentru un grup de boli. Ci e de fapt una și aceeași boală, doar că avînd diverse manifestări.

Pas cu pas (sursa: www.truthworks.org)

Iar asta ar însemna încă un pas în direcția cea bună.

(preluare Xinhua online)

fii primul care votează
decembrie 26th, 2011

problema cu medicina alopată …

by doctorul

Drum în iarnă (foto: www.wallpaperstock.net)

După ce m-a (oarecum) certat acum cîteva zile, Larisa revine ceva mai împăciuitoare (probabil și ca urmare a faptului că a mai citit între timp cîte ceva din ce scriu) cu următorul mesaj, redat aici întreg și întocmai și cu păstrarea grafiei originale:

“Problema e ca medicina alopata nu functioneaza, de zeci de ani tratamentele chimioterapeutice nu s-au imbunatatit, exista aceiasi mortalitate, aceiasi deteriorare a organismului, si cu toate astea sunt singurele tratamente aprobate!

Asta nu este normal, de ce toata lumea se agita impotriva tratamentelor hemeopate, dar nu contesta medicina alopata care s-a dovedit incapabila in atatia zeci de ani in ajutorarea bolnavilor de cancer, incapabila de a mari speranta de viata sau a imbunatatii calitatea vietii. Din contra, stim cu totii cum arata holurile spitalelor unde vin pacientii pt chimio, sunt daramati dupa 2-3 sesiuni de chimio, dar asta n-are rost sa comentez pentru ca stiti foarte bine.

Si atunci de ce sa nu incerci altceva? Cand vezi ca tratamentele recomandate de medici nu dau rezultate, cand ei dau verdicte de 2-3 luni speranta de viata, atunci ce sa faci, sa astepti moartea? Trebuie incercat altceva, ce mai e de pierdut? Eu inteleg neincrederea ta in celelalte tratamente, dar ce mai e de pierdut daca oamenii le incearca? De ce sa-ti pregatesti groapa daca inca nu ai incercat tot posibilul?

Asta e, sunt mult mai multe marturii ale celor care s-au vindecat sau si-au prelungit durata vietii cu ajutorul tratamentelor alternative si a unui regim vegetarian decat a celor care au reusit cu tratamentele chimio. Chiar daca par povesti pentru unii, pentru altii sunt dovezi ca trebuie sa lupti si nu sa astepti moartea doar pentru ca medicii nu sunt de acord cu aceste tratamente cum e vidatoxul.

Asta e singurul care a dat rezultate si a imbunatatit calitatea vietii bolnavilor, si atunci pe mine nu ma mai intereseaza parerea medicilor. Dupa parerea mea, sunt interese mult prea mari si la nivel inalt, se invart prea multi bani in industria farmaceutica si s-ar pierde multi bani daca le-ar aproba vidatox-ul in occident. Ce-ar mai face ei cu mii de tone de tratamente chimio?

Bine, acum nu stau sa fac teoria conspiratiei, dar mi se pare o prostie sa nu incerci altceva atunci cand numai ai nimic de pierdut.

Numai bine va doresc, sarbatori fericite si linistite!”

Larisa, după cum vezi, ți-am publicat opinia în întregime și fără să intervin sau să o comentez în vreun fel (lucru care, zic eu, spune prin el însuși ceva).

Îți admir determinarea, îți apreciez convingerile și da, sînt de acord cu tine că trebuie să încerci ceva pînă în ultima clipă.

Iar pînă una-alta îți mulțumesc pentru urări și îți doresc la rîndul meu sărbători numai cu bine.

p.s. pentru cei interesați, i-am dat Larisei și un răspuns ceva mai in extenso.

1 persoană apreciază
decembrie 15th, 2011

vindecat … pe trei sferturi

by doctorul

Sau unde ne poate duce abordarea (exagerat de mecanicistă) a medicinii. Recte, a bolii și/sau a sănătății.

Luiz Inacio Lula da Silva este un tip extrem de simpatic. Un bonom. Care, datorită faptului că a fost pînă anul trecut președintele Braziliei, mai face încă, din cînd în cînd, prima pagină a ziarelor. Cu o lună și un pic în urmă, spre exemplu, datorită unui cancer de laringe, “căpătat” după o viață întreagă dedicată conștiincios fumatului.

Iar mai deunăzi, datorită unei alte vești legate de boala lui. Se pare că Lula e bine-sănătos. Ei bine, poate nu chiar de tot, dar undeva, așa, în proporție de cam 75%, apreciază medicii care îl îngrijesc. Acesta fiind procentul în care aceștia au reușit să îi extirpe tumora.

3 din 4 (sursa: www.flickr.com)

Rezultatele tratamentului sînt, potrivit acelorași medici, impresionante, însă ex-președintele va fi considerat “vindecat” (ghilimele incluse) numai dacă acesta nu va suferi o recurență (recădere) în următorii cinci ani. Sau, cu alte cuvinte, dacă boala nu va reveni în decurs de un cincinal.

Acum, eu fac următorul raționament: dacă medicii au extirpat doar trei sferturi de tumoră, se cheamă că un sfert a rămas acolo. Ceea ce înseamnă că boala este încă prezentă în corpul lui. Iar prin urmare Lula nu poate suferi o recădere, din moment ce nu a existat o “vindecare” în primul rînd. Iar dacă nu poate fi declarat – după mine – vindecat nici măcar acum, cum se poate el aștepta să se “vindece” după trecerea a 5 (cinci) ani?

Dau un regat (sau măcar trei sferturi) pentru un răspuns!

(dilemă clară provocată de o știre destul de confuză găsită pe Xinhua online)

1 persoană apreciază
decembrie 11th, 2011

pentru Larisa, cu drag

by doctorul

Scorpion albastru de Cuba (sursa: www.escozul.mundomas.com0

Astăzi am primit de la Larisa un mesaj – comentariu la un post anterior – pe un ton oarecum războinic, pe care îl reproduc (cu grafia originală) in integrum:

“Inainte sa postezi asa ceva mai bine informeaza-te. Vidatoxul este folosit si la cancerul de pancreas,maicamea il foloseste de 6 luni,are cancer la pancreas,il luam din albania pe baza diagnosticului,biobranul e un foarte bun imuno stimulator,e pe baza de orez dar nu e acelasi lucru cu punga de orez a ta organica,la fel de bun este zeolit,ge 132,plus o dieta fara proteine animale. toate astea sunt probate deja de mama mea de 6 luni,ii merge f bine,cel mia mult o ajuta vidatoxul,avand energie,pofta de mancare,somn bun,nu are dureri,nu a avut niciodata. Cum poti avea incredere in tratamentele alopate desii mortalitatea e aceiasi cu cea din anii 50,cum oamenii pot trai ani de zile cu cancerul fara sa stie ca-l au si cum incep tratamentul alopat mor in 2-3 luni?”

Îmi permit apoi ca, în spiritul echității, să introduc și dreptul meu la replică (postat inițial sub forma unui răspuns la comentariul Larisei):

“bună Larisa, în primul rînd vreau să-ți spun că sînt alături de tine și de mama ta și mă bucur să aud că îi merge bine; și mama mea a fost bolnavă de cancer și am făcut la rîndul nostru (mă refer la familie) tot ce ne-a stat în putință pentru a o ajuta, astfel încît te înțeleg mai bine decît îți închipui; în al doilea rînd, îți mulțumesc pentru recomandarea de a mă informa înainte de a scrie ceva, este ceea ce încerc să fac de fiecare dată cît pot mai bine, tocmai pentru că sînt conștient de importanța celor despre care am ales să scriu; în cazul de față, respectiv medicamentul Vidatox, am ajuns din aproape în aproape pînă pe site-ul firmei producătoare din Cuba (Labiofam) și nu am găsit nimic referitor la acest medicament (ceea ce, trebuie să recunoști și tu, este cel puțin straniu); pentru conformitate, îți pun la dispoziție link-ul către pagina de prezentare a medicamentelor lor antitumorale ; eu unul, dacă aș avea un medicament atît de bun, l-aș promova cu toate forțele și pe toate canalele; voi încerca însă un răspuns mai amplu la comentariul tău în următorul meu post, cel de astăzi; te aștept oricînd dacă mai vrei să vorbim despre asta; cele bune.”

Mai adaug doar că îi înțeleg Larisei dorința a tratamentul pe care îl urmează mama ei să o ajute să scape de boală; am trecut prin asta și știu foarte bine ce înseamnă speranța. Pe de altă parte însă îmi doresc ca oamenii să fie mai atenți cu cei în care își pun această speranță, pentru că nu întotdeauna aceștia sînt (și) de bună-credință.

La un moment dat era “recomandat” în cancer (nu știu cum, de către cine și cu ce argumente) tratamentul cu … petrol. Acum văd că lucrurile au mai evoluat puțin: Zeolit este un tuf vulcanic promovat ca detoxifiant – de fapt este un chelator de metale grele, GE 132 este un complex pe bază de Germaniu considerat a avea proprietăți antioxidante, iar Vidatox este un extract de venin de scorpion albastru din Cuba (cu ceva activitate antitumorală). Toate la prețuri frumușele, toate cu rol cel mult de tratament adjuvant în cancer, nicidecum cu vreo promisiune de vindecare a acestuia.

Ca să închei un post deja prea lung, o asigur pe Larisa că nu am în tratamentele alopate o încredere mai mare decît cea pe care acestea o merită.

Lucru valabil dealtfel pentru toate celelalte “tratamente”.

4 persoane apreciază
decembrie 10th, 2011

cancer: îngrijire versus suport

by doctorul

Am adus vorba ieri despre suportul pe care îl primesc (sau nu) pacienții cu cancer din România. Iar aici aș vrea să fac o distincție.

Prin suport înțeleg toate acele activități, servicii și resurse pe care un pacient cu cancer le poate accesa în scopul de a-și grăbi vindecarea și reintegrarea în familie și în societate. Asta spre deosebire sau, mai exact, în plus față de îngrijirea medicală directă de care beneficiază aceștia în spitale sau în cabinete medicale.

Piesa lipsă (sursa: www.smithfamilylowdown.blogspot.com)

Altfel spus, aș descrie îngrijirea ca pe suma eforturilor exterioare pe care se poate baza un pacient (iar aici este vorba în special despre doctori și facilități medicale) pentru a depăși boala.

În timp ce suportul presupune crearea unui mediu favorabil în care pacientul să-și mobilizeze propriile resurse interioare pentru a se vindeca.

Iar dacă la primul capitol mai stăm cum mai stăm (cu toate minusurile datorate unei finanțări insuficiente), la partea de suport mai avem încă mult de construit (cu toate că există și unele excepții fericite – precum asociația P.A.V.E.L. din București sau Hospice Casa Speranței din Brașov - care nu fac însă decît să accentueze regula).

Iată de unde și rațiunea inițiativei noastre privind grupul de suport.

 

fii primul care votează
decembrie 5th, 2011

răspuns la dilemele Ștefaniei

by doctorul

Ștefania m-a căutat zilele trecute pentru un sfat, mama ei fiind proaspăt operată pentru un cancer de pancreas. Apoi mi-a dat cîteva nume de – mai mult sau mai puțin – medicamente, cerîndu-mi o opinie privind eventuala lor eficiență ca tratament adjuvant al cancerului.

Inițial am ales să nu dau curs cererii ei, din rațiunea simplă că nu am timpul necesar pentru a răspunde în detaliu la fiecare întrebare pe care o primesc. Apoi am reflectat puțin și am realizat că răspunsul nu i-ar fi adresat doar ei (sau mamei ei), ci tuturor celor care au de-a face într-un fel sau altul cu această boală.

Astfel încît m-am mobilizat, am făcut cîteva cercetări pe internet și am revenit cu următoarele comentarii (revăzute și adăugite):

1. Escozul  (Vidatox)
- medicament homeopatic preparat din veninul unei specii de scorpion cubanez; poate induce distrugerea celulei canceroase (efect apoptotic) și în același timp întărește sistemul imun, în principal prin creșterea numărului de celule albe; este un medicament relativ nou (2008), puțin verificat în practică și se folosește ca tratament adjuvant în cîteva tipuri de cancer (nu și în cel de pancreas, însă);

2. Oncozul
- idem Escozul

3. Biobran
- supliment nutritiv cu proprietăți imunostimulatoare obținut din tărîțe de orez; e mult mai ieftină o pungă de orez integral, chiar bio, nu văd de ce ar da cineva 3-400 de lei pentru acest “medicament”;

4. Tumorless
- extract de plante recomandat pentru cicatrizarea rănilor; nu văd de unde pînă unde (și mai ales cu ce argumente) folosirea lui în cancer, chiar dacă are unele proprietăți de stimulare a sistemului imun;

5. Interfitron
- supliment alimentar cu efect de stimulare a sistemului imun (nu știu exact ce conține, cineva spunea că un extras dintr-o specie de cactus, spirulină și cătină); se găsesc toate, cred, mult mai ieftin la piață; nu le neg efectul benefic ca tratament adjuvant în cancer; dar de aici și pînă la a fi promovate ca tratament e cale lungă;

6. Culevit
- supliment alimentar, amestec de vitamine și aminoacizi; poate avea un efect de stimulare a sistemului imun, însă în nici un caz nu poate vindeca el singur cancerul, în orice formă a lui; iar la banii ăia tot mai eficientă este o vizită la piață;

Vulnerabil (sursa: www.antistres.biz)

Am (re)descoperit cu această ocazie o întreagă lume (mai mult sau mai puțin subterană) de oameni care trăiesc din comercializarea speranței. Oameni care profită de semeni ai lor aflați într-o perioadă extrem de dificilă a vieții (și prin urmare foarte vulnerabili și dispuși să încerce orice).

Nu vreau să fiu înțeles greșit: sînt pentru terapiile alternative, complementare și adjuvante (care într-o lume ideală ar trebui să conveargă în ceea ce numim medicină integrativă). În plus, am ajuns să (încep să) înțeleg și rolul (și puterea) credinței în cadrul procesului de vindecare.

Însă am ce am cu cioara vopsită …

 

8 persoane apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.