... la purtător (foto: www.unicornbooty.com)

Nu știu de unde are numărul fiecăruia dintre noi, însă de căutat ne caută (pînă și OMS – Organizația Mondială a Sănătății a fost nevoită acum cîteva luni să admită acest lucru).

Iar pe unii dintre noi ne și găsește, în cele din urmă. Orice ar spune marile companii de telecomunicații, care nu vor să-și vadă profitul amenințat de un aspect – cel puțin pentru ele – mai mult decît minor.

Am scris la momentul respectiv despre avertizarea OMS. Iar apoi am revenit – din dorința de echidistanță – asupra anunțului, atunci cînd acesta a părut lovit de nulitate. Însă doar a părut.

Pe cine să mai crezi însă, într-o dispută similară celei privind medicamentele de sinteză (despre care industria farmaceutică ne tot asigură – în ciuda evidențelor consemnate în chiar … prospectele medicamentelor respective – că sînt bune pentru sănătatea noastră)?

O bună variantă ar fi să ascultăm opinia unui cercetător independent, neimplicat în proiecte finanțate de industrie, carevasăzică (puțin spre deloc) influențabil.

Un copil, un mobil (foto: www.teach-ict.com)

În ceea ce privește efectul radiațiilor produse de telefonul mobil asupra sănătății noastre am găsit zilele astea un articolaș (apărut într-o broșură – “Sănătatea contează” – minoră) scris de Dr. Nicoleta Cadicheanu, fizician și cercetător principal la Institutul de Geodinamică de pe lîngă Academia Română.

Verdictul acesteia este unul fără echivoc: telefonul mobil – ca dealtfel orice rețea de comunicații fără fir – (ne) este dăunător. Opinie întărită de Prof. Dr. Monica Dragomir, șefa secției de oncopediatrie de la Institutul Oncologic din București, care ne anunță că “durata de carcinogeneză poate fi de cinci pînă la douăzeci de ani.” Cu alte cuvinte, un copil precoce în ale telefoniei mobile se va îndrepta spre maturitate cu spectrul unui cancer cerebral deasupra – ca să zic așa – capului.

Un fel de variantă modernă a poveștii drobului de sare.