“OMS (Organizația Mondială a Sănătății) declară război cancerului”, citesc pe un site pe care mai adăst din cînd în cînd pentru cîte o lectură.
Problema e că au mai făcut-o și alții, fără prea mare succes însă. Iar asta pentru că, pentru a cîștiga un război, trebuie să știi ce arme să iei cu tine cînd pleci la luptă (vorba ceea: “a plecat la război fără pușcă”). Ceea ce înseamnă că mai înainte de orice e nevoie să-ți cunoști foarte bine dușmanul.
Iar aici mă întorc din nou la zicerea dureros de adevărată a lui David, cea care m-a surprins și pe mine la o primă (și superficială) lectură: “Cancerul nu trebuie învins, cancerul trebuie înțeles”.
Luna februarie are o importanță aparte pentru tot ce are legătură cu cancerul. Mai întîi “Ziua mondială a cancerului”, pe data de 4 februarie, apoi imediat, pe 15, “Ziua internațională a copiilor cu cancer”. De aceea probabil o organizație altfel respectabilă precum OMS se simte datoare să marcheze cumva momentul (ca să nu pară că doar adună statistici seci și lipsite de vreo finalitate practică).
Anul ăsta activitățile s-au desfășurat sub sloganul “Together it is possible” (Împreună este posibil). Un slogan care nu ne spune însă, din păcate, ce este posibil, cum este posibil și, mai ales, cînd este posibil.
Astfel încît orice este posibil.
Pingback: aspirina cea vitează | tot ce (nu) ai vrut să știi …
Pingback: hai la lupta cea mare | tot ce (nu) ai vrut să știi …