Archive for ‘opinie’

aprilie 11th, 2012

pendulînd între Che și Fidel

by doctorul

Che, Hugo, Fidel (foto: www.flickr.com)

Hugo Chavez, flamboaiantul președinte al Venezuelei, face în ultimul timp naveta între țara pe care (încă) o conduce și Cuba.

Motivul este un cancer (de colon?) diagnosticat anul trecut. Cancer care, în ciuda optimismului public afișat de președintele-revoluționar (sau revoluționarul președinte), nu se lasă dus.

După cum nu se lasă convins nici Chavez al nostru. Luptător din fire, el se află în prezent în așa-numita – de către Elisabeth Kübler-Ross, în modelul care-i poartă numele – fază a “negocierii” Astfel, înainte de plecarea (săptămîna trecută) către Havana pentru o nouă rundă de tratament, El Presidente i-a transmis în timpul unei slujbe religioase lui Dumnezeu rugămintea să-i mai acorde ceva timp pentru a termina lucrarea începută în numele poporului său.

Indiferent ce va urma, dacă ruga îi va fi sau nu ascultată, Hugo va rămîne, alături de Fidel și de Che, membrul unui formidabil trio revoluționar. Un trio în care Fidel a avut norocul (sau poate înțelepciunea) de a evita cu grație toate încercările Unchiului Sam de a-l scoate din joc, spre deosebire de Che, care s-a dus cu inconștiența revoluționarului de profesie la întîlnirea cu moartea (dar și cu istoria). Prins undeva la mijloc între cei doi, Hugo își va lăsa, cel mai probabil, revoluția neterminată. Posibil tot ca urmare a unei intervenții cu iz (chiar dacă de data asta ceva mai subtil) yankeu.

Și orice îi va răspunde cel de sus, Hugo Chavez rămîne de admirat pentru lupta pe care o duce pe toate fronturile și pînă la ultima suflare.

Hasta la victoria siempre*, Hugo!

*hasta la victoria siempre! – pînă la victoria finală! (în spaniolă)

(preluare de la eternii prieteni de la CNN)

fii primul care votează
aprilie 10th, 2012

fiecare cu protonii lui

by doctorul

După ce li s-a făcut celor atinși de cancer atîta amar de vreme mai mult rău decît bine cu radio-”terapia” aplicată întregului corp, iată că mai progresăm un pic (așa, cam pînă la genunchiul broaștei). Dar nu prin aceea că le-am face (ceva) mai bine acestor semeni. Ci doar că nu le mai facem (chiar) atîta rău.

Alături de otrava (științific denumită “chimioterapie”) administrată pe post de medicament unor oameni și așa foarte suferinzi, medicina noastră cea atotștiutoare le mai oferă și un bonus sub formă de radiații la fel de nocive (vă mai amintiți de Hiroshima?).

Cît despre cele din urmă, dacă pînă nu cu mult timp în urmă “tratamentul” însemna să-l “prăjească” pur și simplu pe bietul om într-un aparat de iradiere (o Hiroshima în miniatură), acum lucrurile au mai evoluat, cum spuneam. La modul că “terapia” cu raze (sau cu particule, totuna) este acum “țintită”, fiind perpelit doar organul sau țesutul care a avut ghinionul să poarte în el o tumoră malignă.

Rău țintit (foto: www.news.slac.stanford.edu)

Una dintre aceste “minuni” (mai degrabă tehnologice decît terapeutice) de ultimă oră este așa-numita “terapie cu fascicul de protoni”. Tehnica presupune investiții majore pentru facilități și aparatură, precum și costuri semnificative de “administrare”. Dar dacă asta-i moda …

Marea Britanie a hotărît să urmeze exemplul altor națiuni “avansate” și să investească într-un centru de acest fel. Însă cît e ea de mare, Marea Britanie nu-și permite să trateze (scuze, nu mai am ghilimele) în acest fel decît cel mult 1.500 de pacienți pe an.

Nu știu dacă mai sînt și alții care cred că sîntem pe un drum complet anapoda (vorba vine, știu că mai sînt).

Dar, cum spuneam, dacă moda o cere …

(știre descifrată de pe Xinhua online)

fii primul care votează
martie 21st, 2012

cancerul de col sub microscop

by doctorul

Sub lupă (foto: www.waleshome.org)

Cancerul de col are șanse mai mari de a fi vindecat atunci cînd este diagnosticat pe baza testului Babeș-Papanicolau, spun cercetătorii (nici nu mai are importanță care).

Iar astfel se deschide un nou teren de luptă și discuții în contradictoriu privind utilitatea procesului de screening în cancer. Asta în ciuda eșecului răsunător al abordării în alte două tipuri de cancer extrem de frecvente, respectiv cancerul de sîn și cancerul de prostată.

E adevărat că cifrele prezentate pentru cancerul de col sînt impresionante și (aproape) convingătoare prin ele însele. Iar probitatea științifică a instituției care a studiat problema (Institutul Karolinska din Stockholm, Suedia) e situată dincolo de orice dubiu.

O serie de întrebări apar, totuși.

Prima și cea mai evidentă ar fi de ce folosirea detecției precoce prin screening ar da rezultate mai bune în cancerul de col, cîtă vreme metoda a eșuat cu brio în celelalte două forme de cancer mai sus pomenite.

A doua, ceva mai greu de scos la lumină, ar fi cum putem fi siguri că toate cazurile diagnosticate ar fi evoluat într-adevăr către un cancer manifest (testul Babeș-Papanicolau detectează anomalii celulare descrise cu termenul generic și ambiguu de “modificări preanceroase”). Iar de aici, întrebarea subsidiară: oare cîte femei au fost tratate și declarate apoi “vindecate” pentru o boală pe care nici măcar nu au avut-o (ca o consecință a așa-numitului “diagnostic fals pozitiv”), fenomen documentat dealtfel și în celelalte două tipuri de cancer de care aminteam mai devreme?

În sfîrșit cea de a treia, oarecum retorică dar nu mai puțin importantă: există cumva vreo legătură între studiul respectiv și eforturile remarcabile de promovare a vaccinuluimai nou inclusiv la băieți – împotriva virusului papilomatos uman (HPV – Human Papilloma Virus)? E adevărat că aici un cîrcotaș mai pe fază ar putea obiecta că primul vaccin HPV a fost aprobat în 2005, în timp ce studiul care ne reține atenția astăzi a început încă din 1999. Adevărat, numai că pînă la a fi aprobat vaccinul a trecut cel mai probabil printr-un proces de dezvoltare de peste 10 ani (13 ani în medie), ceea ce face ca întrebarea pur retorică să rămînă, totuși.

Acum întrebările au fost puse.

 

(știre adusă nouă de BBC Health online)

fii primul care votează
martie 17th, 2012

încă o genă identificată … degeaba

by doctorul

Abraxas sylvata (foto: www.freenatureimages.eu)

O cheamă Abraxas și, așa cum se întîmplă de cele mai multe ori în marketing, cu cît numele e mai pompos, cu atît știe produsul sau serviciul să facă mai puține.

Chiar în timp ce scriu îmi dau seama că poate nu a fost identificată chiar degeaba. Însă nu pentru că ar putea avea vreo consecință benefică (sînt prea multe exemplele care exclud deja această variantă). Ci, acum realizez, pentru încă o potențială recomandare de mutilare preemptivă (scuzați împrumutul din aria politico-militară) de tipul celor care se practică deja pentru cancerul de sîn.

Și da, gena cu nume sonor este implicată tot în cancerul de sîn, ba chiar este cumva în legătură cu o altă genă de tristă reputație, respectiv BRCA1. Din fericire – da, există și o parte bună – numai 2,4% dintre familiile cu istoric de cancer de sîn au această genă (iar prin urmare la risc pentru o mastectomie bilaterală preventivă).

În total au fost se pare identificate pînă acum 10 gene implicate în cancerul de sîn, BRCA1 și BRCA2 fiind cel mai frecvent întîlnite. Pe de altă parte doar 20% dintre famiiile cu istoric de cancer de sîn poartă una dintre aceste două gene, ceea ce înseamnă că mai sînt și alte gene implicate, care nu au fost încă descoperite. Dar ceva îmi spune că cercetătorii nu se vor da bătuți pînă nu vor identifica toate genele în cauză.

Iar atunci, mă întreb, ce vor face doctorii? Vor recomanda tuturor femeilor să-și taie sînii (cum o fac deja pentru nefericitele găsite cu BRCA1 și BRCA2) pentru a fi cu totul sigure că nu vor face cancer?

Cam asta ar fi întrebarea. De răspuns, răspunde cineva?

(știre preluată fără nici o tragere de inimă de pe Xinhua online)

fii primul care votează
martie 14th, 2012

cancerul de prostată tăiat din fașă

by doctorul

Circumcizia a fost, este și va rămîne o chestiune sensibilă.

În primul rînd pentru aspectele religioase pe care le implică, dar nu neapărat în al doilea pentru cele etice. Respectiv, cum se poate justifica o intervenție mutilantă (tăierea unei părți a corpului) aplicată unui copil lipsit de discernămînt și fără putere de decizie, într-o situație care nu implică nici un risc patologic (îmbolnăvire) sau vital (deces)?

Tocmai pentru a se evita atît blocajul dogmatic, cît și dilema morală care ar putea plasa pe poziții ireconciliabile cele două tabere – majoritatea susținătorilor practicii fiind evrei și musulmani, în timp ce opozanții acesteia sînt mai degrabă creștini – disputa a fost mutată în plan medical.

Iar dacă pînă de curînd argumentul principal a fost un eventual beneficiu de scădere a ratei infecțiilor (inclusiv a celor urinare, iar mai recent a celei cu virusul imunodeficienței umane dobîndite – HIV), iată că acum a intrat în luptă și artileria grea. Reprezentată în acest caz de spectrul cancerului.

Fără cap, fără probleme (foto: www.portraitindonesia.com)

Mai întîi a fost o avertizare privind riscul crescut de cancer penian. La care experții au răspuns prompt că recomandarea circumciziei nu ar trebui făcută din acest singur motiv.

Drept pentru care susținătorii au venit cu un argument ceva mai sonor: cancerul de prostată. Iar un studiu recent publicat afirmă că circumcizia înainte de prima experiență sexuală reduce cu 15% riscul relativ de a dezvolta un cancer de prostată.

Problema cu studiul respectiv este că nu a separat foarte clar influența altor factori care pot interveni în declanșarea unui cancer de prostată. Drept pentru care Societatea Americană de Cancer (American Cancer Society) a declarat sec referitor la concluzia studiului că, deși e o descoperire interesantă, aceasta nu este totuși susceptibilă de a declanșa vreo schimbare în recomandările sau în practica medicală curentă.

Mă gîndesc că am putea și noi, urmașii lui Caragiale și ai lui Stan Pătraș de la Săpînța, să ne aducem o contribuție la tranșarea dilemei. Propunînd abordarea (ceva mai radicală, e adevărat) de a ne scăpa de toate problemele, scop în care am putea să o tăiem de tot.

Era, evident, doar o idee.

(știre sensibilă primită direct de la americani prin CNN online)

fii primul care votează
martie 7th, 2012

cancerul ca o Fata Morgana

by doctorul

Probabil că guvernanții noștri au aflat și ei opinia distinsului om de știință.

Respectivul, ditamai Președintele Societății Regale din Marea Britanie, nu crede că vom putea învinge vreodată cancerul. Să scădem incidența îmbolnăvirilor poate, dar să-l eliminăm sau măcar să-l aducem la un nivel nesemnificativ, în nici un caz.

Cînd o zbura ... (foto: www.homepage.univie.ac.at)

O capitulare cel puțin interesantă, mai ales că ea vine din partea unui om de știință pentru care rațiunea ar trebui să triumfe chiar și în fața imposibilului. Cu atît mai mult cu cît în ultima sută de ani am fost martorii unor succese medicale – vezi tuberculoza, poliomielita, ca să nu mai vorbim de banala gripă – de neimaginat cu doar un secol înainte. Dar asta nu face decît să ne dezvăluie, în opinia mea, totala lipsă de cunoaștere despre ceea ce înseamnă de fapt cancerul.

Revenind la guvernanții noștri, probabil că și-au zis că nu are sens oricum să mai cheltuiască banii pe medicamente pentru cancer, dacă acesta tot nu are de gînd să se dea bătut. De unde și circul trist din ultimele zile, jucat pe seama unor oameni pentru care speranța este singurul lucru de care se mai pot agăța.

Dar de ce să-mi pese cîtă vreme nu mă privește pe mine?

(dilemă preluată de pe Realitatea online)

fii primul care votează
martie 5th, 2012

medicamente și circ

by doctorul

Lume, lume! (foto: www.adgb.blogspot.com)

Lumea evoluează, nu prea ai ce să-i faci.

Bunăoară, de la anticul și demodatul “pîine și circ” am ajuns la mult mai modernul, chiar high-tech-ul, “medicamente și circ”. Iar dacă cel dintîi a făcut audiențe record în Colosseum-ul de la Roma, cel din urmă rupe și el hălci frumușele de rating prin televiziunile urmașilor lui Traian din România.

În prim-plan: firme producătoare de medicamente care se retrag cu mofturi și tam-tam de pe piață; băgători de seamă profesioniști care strigă în direct și la ore de maximă audiență “trădare”, cot la cot cu habarnamiști care-și oferă gratis părerea oricui e interesat; un șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate prins cu ocaua plină de comisioane din contracte de zilioane de euro, acoperit de un guvern care joacă alba-neagra cu demiterea lui; un ministru al sănătății surprins cu toată mîna în borcanul cu miere al contractelor de consultanță cu firme de medicamente, în timp ce accesul la respectivele medicamente e tot mai dificil; iar deasupra tuturor dar cu desăvîrșire absent, un președinte-jucător al – chipurile – tuturor românilor care tace mîlc în fața unei reprezentații din ce în ce mai disfuncționale.

Prinsă la mijloc, o televiziune care cere explicații și demisii de la niște autorități surde, mute și debile, în timp ce este amenințată de cerberii moraliști și imparțiali din Consiliul Național al Audiovizualului cu închiderea pentru că nu și-a ales cum se cuvine cuvintele cu care strigă “hoții!”.

Iar între timp, undeva în fundal, actorii principali – recte pacienții cu cancer ale căror nevoi reale au stîrnit toată tevatura – așteaptă să le vină și lor rîndul pentru a spune ceva într-o piesă care pentru mulți dintre ei a ajuns deja la ultimul act.

Fără nici o garanție că ultima lor replică va fi auzită de cineva.

1 persoană apreciază
martie 2nd, 2012

doi pași înainte, unul înapoi

by doctorul

Opinie (foto: www.planetill.com)

Se pare că da, de data asta tutunarii au dreptate.

Sau cel puțin așa consideră un judecător federal american. Judecător care tocmai a dat o sentință prin care absolvă companiile producătoare de țigări de obligativitatea de a afișa pe pachetele de tutun imagini care avertizează asupra efectelor nocive ale fumatului asupra sănătății. Motivația? Prevederea legală în cauză le-ar îngrădi acestora dreptul constituțional la libertatea de opinie și le-ar prejudicia prin urmare interesele comerciale.

Decizia este una importantă, mai ales că ea apare în aceeași țară în care măsurile de limitare a fumatului în spații publice sînt – experiența orașului New York fiind în acest sens una exemplară – printre cele mai energice. Aceeași țară în care, pînă nu de mult, companiile respective se foloseau de același drept constituțional pentru a spune tot ce le trecea prin minte. Cu scopul, bineînțeles, de a obține profituri cît mai mari pe seama unui obicei omenesc cel puțin chestionabil. Și, în plus, fără nici cea mai mică preocupare pentru sănătatea celor cărora le vindeau (și cărora, iată, încă le mai vînd) “produsele” lor nemaipomenite.

O sănătate care, se vede treaba, nu este protejată de nici o prevedere constituțională în țara “cea mai cea” din lume. O țară care pare că a împrumutat în acest caz modelul românesc (simplificat și inversat) “doi pași înainte, unul înapoi”.

Așadar, americanii mei, liber la opinii și tutun!

(știre culeasă, mulțumită aceleiași libertăți de opinie, de pe CNN online)

1 persoană apreciază
februarie 29th, 2012

sînt doctor, nu mă ascultați!

by doctorul

Astăzi e o zi care n-ar trebui să existe. Încropită din resturi, înghesuită în calendar o dată la patru ani, taman cînd e lumea mai ocupată cu venirea primăverii … în sfîrșit … și tot restul.

Acesta e un articol care nu ar trebui să existe. Însă realitatea – mereu proaspătă, surprinzătoare mereu – îl face să fie.

Cum ne-am obișnuit deja, preoții nu fac chiar întotdeauna ceea ce predică. Și nici doctorii, precum am stabilit, nu sînt mai breji. Că mănîncă și beau ce (și cît) nu trebuie, mai treacă-meargă. Că mai și fumează (unii) pe deasupra, mai închidem ochii. Că de, sînt și ei oameni.

Dar că nu ar lua nici măcar medicamentele pe care ei înșiși le “vînd” propriilor pacienți dimpreună cu promisiunea de a se vindeca, asta da performanță. Sau contra.

Dr. Firth, expertolog (foto: www.bbc.co.uk)

Dacă ar afla că au un cancer terminal, medicii oncologi ar alege mai degrabă modelul Ivan Turbincă (muzică, băutură etc.) pentru a-și petrece zilele pe care le mai au de trăit. Medicamente? Nici vorbă, ele nu se regăsesc pe lista scurtă.

Două gînduri, ambele deloc îmbucurătoare:

– primul, stupefiant, e că medicii nu cred că medicamentele pe care își bazează însăși rațiunea de a fi au vreun rol în vindecarea cancerului;

– al doilea, descurajant, e că medicii nu cred nici măcar că, în vreun fel sau altul, te poți vindeca de cancer.

Cu toate astea, continuă să meargă în fiecare zi la cabinet și să scrie rețete unor oameni care chiar cred că ei, doctorii, îi pot vindeca, oameni care chiar își pun toată speranța lor în asta. În timp ce li se spune – e adevărat că doar în gînd – cu totul altceva:

Sînt doctor, nu mă ascultați!

(avertisment inspirat de un articol apărut în Daily Mail online)

1 persoană apreciază
februarie 18th, 2012

războiul împotriva cancerului, reîncărcat

by doctorul

Patru Rambo (foto: www.waroncancer.us)

“OMS (Organizația Mondială a Sănătății) declară război cancerului”, citesc pe un site pe care mai adăst din cînd în cînd pentru cîte o lectură.

Problema e că au mai făcut-o și alții, fără prea mare succes însă. Iar asta pentru că, pentru a cîștiga un război, trebuie să știi ce arme să iei cu tine cînd pleci la luptă (vorba ceea: “a plecat la război fără pușcă”). Ceea ce înseamnă că mai înainte de orice e nevoie să-ți cunoști foarte bine dușmanul.

Iar aici mă întorc din nou la zicerea dureros de adevărată a lui David, cea care m-a surprins și pe mine la o primă (și superficială) lectură: “Cancerul nu trebuie învins, cancerul trebuie înțeles”.

Luna februarie are o importanță aparte pentru tot ce are legătură cu cancerul. Mai întîi “Ziua mondială a cancerului”, pe data de 4 februarie, apoi imediat, pe 15, “Ziua internațională a copiilor cu cancer”. De aceea probabil o organizație altfel respectabilă precum OMS se simte datoare să marcheze cumva momentul (ca să nu pară că doar adună statistici seci și lipsite de vreo finalitate practică).

Anul ăsta activitățile s-au desfășurat sub sloganul “Together it is possible” (Împreună este posibil). Un slogan care nu ne spune însă, din păcate, ce este posibil, cum este posibil și, mai ales, cînd este posibil.

Astfel încît orice este posibil.

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.