Pozitiv sau ce?

să vedem: cineva a decis la un moment dat că e bine să gîndim pozitiv
iar de atunci nu mai avem pace!

gîndirea pozitivă e un fel de panaceu care, după cum se vădește, scapă înțelegerii celor mai mulți; și pe care chiar cei puțini chemați să-l recomande nu prea au de fapt habar cum să-l administreze

pozitiv-pozitiv, dar să nu uităm că o baterie funcțională are doi poli; apa e bună, ba chiar vitală, însă în doze mari ne poate omorî; iar soarele, dacă nu s-ar duce noaptea la culcare, ar arde plantele (dar și oamenii) care altfel trăiesc prin el; Icar poate depune mărturie …

așa cum avem nevoie să dormim, tot așa avem nevoie să luăm o pauză de la atitudinea pozitivă, dacă nu pentru altceva, măcar pentru a ne reface energia

altfel, e bine (ba chiar pozitiv, aș spune) să ne trăim fără jenă și tristețile, și dezamăgirile, și eșecurile, și neîmplinirile; și avem și voie, ba, aș spune, e chiar indicat să ne enervăm; mai mult, să și acționăm în consecință atunci cînd apărăm o cauză justă; Iisus ne-a arătat cum se face, acolo în Templu …

pentru că altfel ajungem să trăim viața altora, nu pe a noastră; iar atunci devenim doar o fațadă, pe care e lipit, stîngaci, un zîmbet

pozitiv, desigur …

(gînduri inspirate de o afirmație a Barbarei Ehrenreich, supraviețuitoare a unui cancer de sîn, în cartea sa Bright-sided; How the Relentless Promotion of Positive Thinking Has Undermined America: “Eșecul de a gîndi pozitiv poate apăsa asupra unui pacient cu cancer ca o a doua boală.”)