Se făcea că eram internat într-un spital – nu ştiu nici de ce şi nici cum ajunsesem acolo. Dar m-am trezit brusc ca dintr-un somn, înconjurat de personal medical care alerga fără noimă încolo şi-ncoace. Tocmai primisem diagnosticul – neaşteptat – de cancer, iar oamenii se agitau ca să mă ajute cumva.
A venit apoi o doamnă doctor – singura care părea că are ştiința şi puterea să mă vindece. Iar eu o priveam cu un amestec de speranță şi de teamă … sau de teamă şi de speranță, nu mai ştiu …
Din fericire cam pe aici visul s-a intrerupt, iar eu m-am trezit cu un puternic sentiment de lucru trăit aievea (şi de care nu am scăpat chiar atît de uşor, credeți-mă!).
Revenit – cu ceva efort, dar în deplină siguranță – în lumea reală, m-am gîndit că vorbesc de multe ori aici despre lucruri pe care nu am cum să le cunosc. Iar de destule ori – îmi dau seama – mă trezesc că sînt sfătos sau moralist fără nici o noimă.
Fără nici o noimă zic, atîta timp cît printre noi sînt oameni precum alm, care o pot face mult mai în cunoştință de cauză decît mine. Oameni care au trecut pe acolo, dar care nu s-au putut scutura pur şi simplu – precum am făcut-o eu – dintr-un vis urît pentru a-şi continua viața.
Astă-noapte am avut cancer. Din fericire doar în vis.
BUNĂ DIMINEAŢA! îmi aduc aminte şi de “gluma” (ştiu că nu era glumă, ci o încercare de a te pune în pielea celor în cauză) ta de data trecută, bine că acum măcar nu ne-ai ţinut în suspans începând cu titlul…
@Daria B.: da, m-am învățat minte, am produs ceva vîlvă atunci (inclusiv un sentiment de vinovăție) …
un binemeritat sentiment de vinovăţie 🙂 cât despre poză, într-adevăr îţi dă fiori pe şira spinării, nici nu mă pot uita la ea prea mult, sper să nu-mi dea şi mie coşmaruri…
@Daria B.: vinovat, recunosc (inclusiv pentru eventualele tale coşmaruri); ce să fac, unde să mă ascund? 🙂
doctore esti fenomenal ! iar imaginea aferenta articolului este ……cat o mie de cuvinte.
@alm: nu eu, muza (dar nu vreau să-ți spun cum m-am simțit cînd m-am trezit din somn – de fapt ce să-ți spun eu ție …)
Pingback: despre unele schimbări necesare | tot ce (nu) ai vrut să ştii ...
Pingback: cui i-e frică de cancer? | tot ce (nu) ai vrut să știi …