Aceasta-i întrebarea – sau cel puțin este pentru autoritățile sanitare – atunci cînd vine vorba despre boala numită cancer.

Unde “a cerne” este varianta neaoşă pentru englezescul “to screen”, de la care ne-am ales cu neologismul screening ca denumire pentru programele de detecție timpurie a cancerului. Pentru că toată lumea ştie că e mai bine să previi decît să tratezi, tot aşa precum un diagnostic pus mai devreme e (mult mai) de preferat unuia venit cu întîrziere.

Revenind la autoritățile sanitare, dilema acestora este găsirea unei drepte măsuri între nevoia unui diagnostic precoce accesibil pentru cît mai multe persoane şi costurile necesare susținerii unui asemenea program (ca să nu mai vorbim de grija pentru implicațiile emoționale pe care le poate avea o asemenea acțiune la nivel de individ).

Sită bună (foto: www.skylighter.com)

Cancerul de sîn şi cancerul de prostată sînt – poate deloc întîmplător – cele mai frecvent întîlnite forme de cancer la femei, respectiv la bărbați. Din acest motiv ambele beneficiază de programe de screening pentru detecția lor timpurie în toate țările care se consideră civilizate.

Acestea fiind spuse, revenim la dilema noastră, care este formată din mai multe întrebări: cine trebuie inclus în programul de detecție precoce, de la ce vîrstă şi cu ce frecvență trebuie el sau ea evaluat(ă)?

Ieri tocmai am scris despre un aparent pas înapoi în ceea ce priveşte cancerul de sîn, după ce cu puțină vreme în urmă pomeneam de o recomandare asemănătoare luată în privința cancerului de prostată. Vorbim despre două țări bogate, cu (aparent) destule resurse pentru a se ocupa cum se cuvine de propriii cetățeni.

Ideea e însă că nimeni nu se poate ocupa mai bine de noi decît o putem face noi înşine.