La propriu, a fost.
Nu mi-am propus-o astfel, dar pînă la coadă aşa a ieşit.
Mai întîi nu am avut (acces la) internet. Iar mai apoi nu am avut timp. Iar într-un tîrziu, după ce mi-am tot promis o vreme că voi recupera articolele nescrise la timp, am fost nevoit să mă repliez.
Am decis că (poate şi de data asta) tot răul e spre bine şi mi-am luat o mică pauză sabatică. Ca la vreo trei luni, aşa. Cu gîndul ferm că din toamnă voi relua scrisul pe un blog cu o față revăzută şi adăugită.
Vara a trecut însă mai repede decît trebuia şi iacătă-mă la ora adevărului. Blogul nu a primit o față nouă, însă eu nu mai pot să o întind aşa la nesfîrşit.
Căci între timp s-au întîmplat lucruri şi lucruri, vorba cuiva, despre care cineva – nu-i aşa – trebuie să vorbească. Bunăoară noi.
O pauză de internet cred că e bine-venită.
(Alţii poate că s-ar mira cum de-ai supravieţuit fără internet, nu? :))
Şi da, într-adevăr, vara a trecut mult mai repede decât trecea cândva…
Am acelaşi sentiment.
@Teodora: o pauză de orice e din cînd în cînd binevenită; de supraviețuit am făcut-o foarte bine, cum dealtfel mă descurc şi cu lipsa televizorului; hai să vedem …
După ce m-am convins singură că alţii pot lăsa mesaje, uite că m-am încăpăţânat acum până am reuşit. Eu tot nu pot de pe browserul pe care-l folosesc de obicei, dar mi se mai întâmpla asta şi înainte de pauza ta sabatică, deci bănuiesc că e de vină conexiunea mea la Internet. Aşa că am descărcat alt brower şi am închis toate celelalte aplicaţii, numai ca să-ţi spun şi eu că mă bucur că ai revenit. Sigur a fost cu folos lunga vară fierbinte şi acum o să ai forţe proaspete, nu?
@Daria B: determinarea ta face determinarea mea să pălească sensibil :-); am (ceva) forțe proaspete, mă tot dau însă pe după gard pînă văd de unde reînod firul; deocamdată încep uşor, cu joc de glezne, pînă ce mă mai încălzesc un pic;
Eu încă mă aflu în vacanţa sabatică pe blog 😀
Pînă-mi revin, citesc la tine, să iau exemplu de revenire în forţă 🙂
Vânt la pupa!
@arcadia: vacanță plăcută în continuare, maşer, te aştept în siaj cînd te hotărăşti 🙂
doctore , nu stiu exact ce planuri ai domnia ta cu blogul dar daca pe undeva foloseste si poti impleti o bucata din franghia care rainnoada firul , cu povestea Theodorei mele iti stau la dispozitie . Dar numai daca chiar ai nevoie . Nu stau deloc bine cu timpul si sunt in stadiul in care mi-e cam egal daca am sau nu conexiune la internet , ptr ca am prea mare conexiune cu viata . Insa s-ar putea ca povestea sa ajute alti parinti . Initial unele lucruri care le-am facut in paralel si care pareau o banalitate , o tropaiala de pitici pe creier (sa zicem disperat al unei mame ) , capata forme nebanuite si starneste curiozitatea medicilor din Clinica Universitara unde suntem .
Sa ne auzim de bine !
@Alm : nu e vorba că am nevoie, dar te rog să-mi spui povestea Theodorei, pentru toți cei care au nevoie să o audă; să auzim de bine, sănătate.