Toată lumea e de acord că nodul gordian a fost o cestiune teribil de greu de rezolvat. Noroc cu Alexandru Macedon care, cu spiritul lui cazon şi prea puțina aplecare spre reflecție, a găsit rapid justa soluție unei aparent insolubile probleme. Că altfel, bag seama, am fi rămas şi astăzi cu ea pe cap.
Să-l văd eu însă pe musiu Alexăndrel, vă zic, să-l văd eu încercînd apoi să refacă nodul aşa cum a fost. Ei da, atunci chiar cred că am fi zis cu toții “Jos pălăria (sau, mă rog, coiful), monşer!”. Iar mulți cetățeni de pe mai la răsărit de Frigia ar fi trăit ceva mai liniştiți.
Chichirezul este că e destul de uşor să strici, însă mult mai greu să refaci. Incredibil de simplu să te opreşti din ceva, dar mult, ce zic eu, muuuuuuult mai dificil să-l/s-o reiei.
Ei bine, cam în această situație mă aflu eu acum (cu singura mică diferență că pe mine nu mă cheamă Alex). Adicătelea a fost pană la pălărie să mă opresc din scris, dar poftim acum de peticeşte situația şi fă din două capete rupte bici. Care pe deasupra să mai şi pocnească precum unul nou.
Drept pentru care mă mai antrenez – iertată fie-mi prea greaua punere la cazne a multîncercatei voastre răbdări – şi astăzi pe margine, iar de mîine mai văd.
Mai vedem.
eu cred , ……citesc printre randuri , ca , nu e prea usor de innodat , pentru ca un fir e mai jos si unul e mai sus . Probabil domnia ta a vaz’t blogul nu numai cu alta interfata sau fata , ….ci si mai altfel , poate . normal ca ptr legarea a doua fire de consistenta diferita este nevoie de un nod special . Asteptam ! adica nu vb Teodorei , astept , sa mearga iar ca pe roate (dar nu din alea patrate :)) )
@Alm: se pare că s-a urnit deja, mulțam de încurajări 🙂
Nodul gordian e unsimbol, il intalnim in toate, e peste tot. Cat despre nodul din poza, e fantastic si-mi aminteste de tehnica origami., cu renumitele ei Kusudama.
Pingback: pe urmele lui Ahile | tot ce (nu) ai vrut să știi …