După ce li s-a făcut celor atinși de cancer atîta amar de vreme mai mult rău decît bine cu radio-”terapia” aplicată întregului corp, iată că mai progresăm un pic (așa, cam pînă la genunchiul broaștei). Dar nu prin aceea că le-am face (ceva) mai bine acestor semeni. Ci doar că nu le mai facem (chiar) atîta rău.

Alături de otrava (științific denumită “chimioterapie”) administrată pe post de medicament unor oameni și așa foarte suferinzi, medicina noastră cea atotștiutoare le mai oferă și un bonus sub formă de radiații la fel de nocive (vă mai amintiți de Hiroshima?).

Cît despre cele din urmă, dacă pînă nu cu mult timp în urmă “tratamentul” însemna să-l “prăjească” pur și simplu pe bietul om într-un aparat de iradiere (o Hiroshima în miniatură), acum lucrurile au mai evoluat, cum spuneam. La modul că “terapia” cu raze (sau cu particule, totuna) este acum “țintită”, fiind perpelit doar organul sau țesutul care a avut ghinionul să poarte în el o tumoră malignă.

Rău țintit (foto: www.news.slac.stanford.edu)

Una dintre aceste “minuni” (mai degrabă tehnologice decît terapeutice) de ultimă oră este așa-numita “terapie cu fascicul de protoni”. Tehnica presupune investiții majore pentru facilități și aparatură, precum și costuri semnificative de “administrare”. Dar dacă asta-i moda …

Marea Britanie a hotărît să urmeze exemplul altor națiuni “avansate” și să investească într-un centru de acest fel. Însă cît e ea de mare, Marea Britanie nu-și permite să trateze (scuze, nu mai am ghilimele) în acest fel decît cel mult 1.500 de pacienți pe an.

Nu știu dacă mai sînt și alții care cred că sîntem pe un drum complet anapoda (vorba vine, știu că mai sînt).

Dar, cum spuneam, dacă moda o cere …

(știre descifrată de pe Xinhua online)