Doar gogoşi (www.kitchenkat.blogspot.com)

Pentru că sînt dulci, pufoase şi parfumate.

Pudrate cu zahăr ori cu scorțişoară, cu glazură de ciocolată sau de caramel, umplute cu dulceață, cu gem sau cu magiun – cum mai ştiu ele să ne ia mințile. Alungite sau bondoace, mai turtite sau mai bombate, cu gaură sau fără, ne asaltează insistent în toate formele şi mărimile. Iar noi, vrăjiți, uităm de fiecare dată dreapta măsură şi ne aruncăm cu capul înainte într-o idilă mereu surprinzătoare, periculoasă mereu.

Nu putem să trăim cu ele, după cum nu putem să trăim nici fără. Am putea foarte bine să ne descurcăm şi în lipsa lor, însă nici măcar nu încercăm să o facem. Cu toate că pentru micile şi efemerele momente de plăcere pe care ni le procură trebuie apoi să plătim o viață întreagă.

Gogoașa uriașă (sursa:www.123funny.blogspot.com)

Şi deşi cunoaştem cu vîrf şi îndesat riscurile la care ne expunem, perseverăm candid în acest flirt aparent nevinovat. Că sînt singure sau în grup, mai proaspete sau rămase de la vreun alt festin, toate ne îmbie, toate ne adastă, iar noi pe toate am vrea să le încercăm. După care, extenuați şi placizi, să o luăm de la capăt.

Ce e bun ori e imoral ori e ilegal ori îngraşă – spune o înțeleaptă vorbă din bătrîni. Iar din păcate acesta este tristul adevăr. Însă ce gust ar mai avea viața fără vreun (vîrf de lingură de) risc?

Ei poftim, acum ştiți de ce le iubim noi atît.