Florian Pittiş (www.wikipedia.org)

Mereu şi mereu.

Discret şi aristocratic, aşa cum şi-a trăit şi viața, Motzu revine fără încetare din lumea de dincolo în gîndurile celor care l-au admirat, fie că l-au înțeles, fie că nu. De ziua morții, de ziua naşterii, ca şi de toate celelalte zile ale anului, Motzu se află printre noi.

Cavaler modern al Ordinului cauzelor pierdute, un Don Quijote în blugi avînd verbul drept sabie şi ironia drept scut, a luptat o viață întreagă cu neostoită grație împotriva sistemului. De parcă sistemul ar putea fi vreodată învins.

Cu pletele fluturînd nostalgic în amintirea unei tinereți de inspirație hippy, nu a ratat nici o ocazie să ne traducă, cu studiată şi savuroasă ironie, (doar a doua parte din) crezul lui de nezdruncinat: “Fuck the system!”. Fără să ne împărtăşească însă şi viziunea lui post-coitum.

În lumea noastră a fost răpus de un cancer de prostată.

În lumea lui, a fost şi rămîne “cel mai frumos din oraşul acesta”.