Ştefan Iordache (foto: www.wikipedia.org)

Ar fi putut fi un medic renumit. La care oamenii să vină ca să-şi vindece trupul.

Dar s-a întîmplat că a ajuns un mare actor. La care oamenii au venit să se caute la suflet.

“A fost autentic, unul dintre puținii actori care nu au făcut compromisuri” a spus despre el prietenul lui Ion Caramitru.

Asta se întîmplă doar cu cei – puțini – a căror valoare este înnăscută, iară nu făcută. Iar Ştefan Iordache a fost unul dintre acele caractere care, precum fierul, ştiu să “curgă înlăuntru”, vorba lui Nichita.

A jucat cu un firesc rar toate rolurile pe care i le-a oferit scena de teatru sau de film. Viața însă a fost cea care i-a hărăzit, atunci cînd s-a îmbolnăvit de leucemie, cel mai dramatic rol. Un rol pe care l-a acceptat cu aceeaşi naturalețe şi distincție. Un rol cu care şi-a încheiat şi reprezentația pe acest pămînt.

“Odată cu un mare actor dispare o întreagă lume, lumea tuturor personajelor pe care acesta le-a creat” a spus la plecarea lui Radu Beligan.

Însă o altă lume rămîne, întreagă. Cea pentru care el a fost “cel mai iubit dintre pămînteni”.