Posts tagged ‘medic’

noiembrie 29th, 2011

un maraton și … încă unul

by doctorul

Ai 62 de ani și tocmai ai fost diagnosticat cu cancer. Iar primul tău gînd este să … te apuci să alergi maratonul.

Poate că afirmația nu este valabilă pentru cei mai mulți (dacă nu chiar toți) dintre noi. Dar ea se potrivește ca o mănușă unui anume Don Wright, un american care a dezvoltat o pasiune pentru regina probelor atletice la o vîrstă la care cei mai mulți oameni sînt mulțumiți dacă își pot scoate nepoțeii la o plimbare în parc.

Ca să respect întru totul adevărul, Don apucase să alerge deja o cursă înainte de fatidica întîlnire cu medicul oncolog. Diagnosticul – mielom multiplu, o boală care afectează oasele și predispune la fracturi – l-a făcut să-și propună să mai alerge (măcar) un maraton înainte ca boala să-l împiedice să o facă.

În alergare (sursa: www.canions.edu.ms)

După care au mai urmat cîteva curse. După care a apărut gîndul de a alerga cîte un maraton în fiecare din cele 50 de state americane. Iar după 8 ani și 60 de maratoane în 41 de state, Don nu s-a oprit încă din alergare. Însă cancerul a făcut-o, cîtă vreme de 3 ani și jumătate nu mai dă semne evoluție.

Medicii – care îi dăduseră lui Don 5 ani statistici de viață – nu își explică ce se întîmplă, însă îl încurajează pe acesta să continue în ceea ce face.

Iar Don le ascultă sfatul și aleargă neobosit către ținta propusă.

Către viață.

(poveste de viață citită pe CNN online

2 persoane apreciază
octombrie 24th, 2011

vraci, șamani și doftorese

by doctorul

Rază de soare (sursa: www.iscco.org)

Ei bine, poate nici chiar așa. Dar pe aproape.

Cel puțin așa sînt priviți cei care au îndrăzneala de a propune un alt mod de a privi cancerul. Începînd cu ceea ce înseamnă, continuînd cu factorii care îl determină și terminînd cu modalitățile de a-l trata.

Am primit în acest sfîrșit de săptămînă un mesaj mai puțin obișnuit. Venit pe mail, acesta mă invită să iau parte la un eveniment online ce va aduce la un loc opt oameni care văd cancerul altfel decît cei mai mulți dintre noi.

Medici, nutriționiști sau simpli susținători vor prezenta, pe durata a cinci zile, tehnici și terapii naturale pentru a preveni sau trata cancerul.

Seminarul, intitulat Healing Cancer World Summit, are loc în perioada 25-29 octombrie 2011 (adică începe de mîine, marți) și constă din sesiuni zilnice de cîte 2 ore ce pot vizionate de către oricine are acces la un computer și o conexiune internet. Important, participarea este gratuită și deschisă tuturor celor interesați de subiect.

Curios, curioasă? Clic pentru detalii și înscriere.

(notă: informația privind acest seminar mi-a parvenit dintr-o sursă de încredere, iar verificările preliminare mă fac să cred că evenimentul este unul serios și de înalt nivel; cu toate acestea nu pot garanta anticipat acuratețea sau veridicitatea informațiilor care vor fi vehiculate în cadrul acestuia; ca atare, recomand fiecărui participant să își utilizeze propria rațiune în judecarea valorii seminarului, să îl evalueze potrivit cu convingerile și credințele pe care le are și să acționeze conform cu ceea ce consideră a fi optim pentru propriul său interes)

1 persoană apreciază
ianuarie 28th, 2011

învingi sau eşti învins

by doctorul

Învingător şi învins (foto: sanjaygora.wordpress.com)

Nu există boli, ci doar bolnavi. Este unul dintre primele lucruri pe care îl află orice student la medicină.

Şi chiar dacă mai apoi învață tot despre boli, acelaşi student la medicină ştie că atunci cînd va ajunge medic va trebui să trateze pacienți individuali. Oameni diferiți, fiecare cu modul lui de a primi, de a duce şi de a lupta cu boala.

Contează foarte mult cum alegem fiecare dintre noi să ne “purtăm” boala, atunci cînd aceasta ne încearcă. Putem să ne înclinăm în fața ei acceptîndu-ne soarta – bună sau rea – fără să facem vreun efort special pentru a ne însănătoşi. Sau putem să ne mobilizăm pentru a o învinge – de pildă să ne schimbăm în parte sau în întregime stilul de viață – cu credința că sîntem mai puternici decît ea.

Mai putem deasemenea să ne lăsăm orbeşte pe mîna primului medic care ne iese în cale, fără să încercăm să înțelegem mai bine ce se întîmplă cu noi. Sau putem să ne implicăm activ în tratarea propriei boli, căutînd cea mai bună alternativă terapeutică şi devenind astfel parteneri ai medicilor care ne conduc tratamentul.

Este foarte adevărat că medicul are un rol mai mult decît important în recăpătarea stării noastre de sănătate, că nu degeaba şi-a tocit atîta amar de ani coatele pe băncile şcolii. Însă la fel de adevărat este că fiecare dintre noi avem un rol – pe care aş îndrăzni să-l consider decisiv – în lupta noastră cu boala.

Doctorul ne poate face bine. Însă numai dacă noi îl lăsăm să o facă.

fii primul care votează
decembrie 23rd, 2010

medicina verde

by doctorul

Că tot e la modă verdele zilele astea.

Energie “verde”, mîncare “verde” (nu crudă, ci doar ecologică), ba chiar şi politicieni “verzi” (mai puțini spre deloc pe la noi, mai mult pe la ei). Nu mai spun de celebrii omuleți verzi de pe alte planete care ne mai vizitează cînd şi cînd (tot mai rar se pare în ultima vreme, s-or fi săturat/plictisit şi ei de noi, oare?).

În sfîrşit, într-o lume din ce în ce mai verde (fie şi numai la modul aspirațional) cum putea tocmai medicina să rămînă colorată (doar) în alb? Drept pentru care a început şi ea – deocamdată ceva mai timid, e-adevărat – să poarte pe la mînecile şi poalele halatului un pic de verde. Cam 20% din întindere, pentru moment. Căci cam atît se pare că e proporția de truditori pe ogorul unchiului Sam (cunoscut oficial şi sub numele de Statele Unite ale Americii) care aleg mai nou să se trateze de felurite boale folosind principiile medicinei tradiționale chineze.

Hmmm! Carevasăzică unul din cinci americani apelează la ierburi şi licori pentru a se menține în formă. Nu e rău deloc pentru un popor care a inventat, printre altele, numai lucruri bune (citez din memorie doar cîteva dintre ele, cu scuze pentru omisiunile absolut involuntare): coca/pepsi-cola, mcdonalds, kfc, fanta, sprite, dunkin donuts, pringles şi mă opresc, că nu am destui mega/giga/tera biți la dispoziție ca să le înşir pe toate. Un popor pentru care orice medic cît de cît competent nu scrie niciodată o rețetă pentru mai puțin de cinci medicamente (aici recunosc că am speculat puțin, dar nu cred că sînt prea departe de adevăr).

Medicina verde (foto: www.anh-europe.org)

Faptul este cu atît mai demn de luat în seamă cu cît peste ocean coana Europa vrea să scoată de la sertar un document pritocit pe ascuns (şi savant botezat “Codex Alimentarius”) cu care să ne poată număra fiecare dumicat pe care îl ducem la gură. Nu sînt neapărat un fan al unchiului, însă la faza asta îl prefer fără nici un dubiu coanei mari.

Poate că astfel ne putem alege, pe lîngă energie şi politicieni, cu o medicină cît mai verde cu putință.

(articol “brodat” pe seama unei ştiri furnizate de agenția – normal – chineză Xinhua)

fii primul care votează
octombrie 15th, 2010

un nou început

by doctorul

Pe mîini bune (foto: www.la-maison-du-cancer.com)

Am trecut ieri acest blog pe un domeniu nou, mai simplu şi – cel puțin aşa sper – mai flexibil şi mai generos în opțiuni.

Nu se compară nici pe departe cu o mutare la casă nouă. Dar chiar şi aşa, după doar o mînă de var, orice gospodar simte nevoia să se oprească pentru o clipă, să tragă aer în piept şi să privească în urmă la ceea ce a realizat pînă în momentul respectiv. Ca să înțeleagă dacă e bine ce a făcut deja şi să găsească cea mai bună cale pentru a merge mai departe. Pînă şi Creatorul a procedat aşa la începutul lumii şi se dovedeşte, iată, că nu a greşit, motiv pentru care mă grăbesc şi eu să-i urmez exemplul.

În primul rînd scopul acestui proiect: conceput ca o resursă completă (e-he-he, mai e cale lungă pînă acolo, dar nu ne lăsăm noi aşa uşor) pentru pacienții cu cancer, blogul conține atît informații teoretice cît şi sfaturi practice care să-i ajute pe aceştia să lupte mai bine cu boala şi să trăiască o viață cît mai împlinită.

În al doilea rînd conținutul: în afara paginii principale de blog (jurnalul curent cu articole tematice) şi a celor – uzuale – de curtoazie despre (mine) şi utilitare de contact, informațiile – utile, sper – sînt structurate după cum urmează:

Capitolul de resurse: a) recomandări privind prevenția şi diagnosticul cancerului; b) informații despre – cele mai importante – tipuri de cancer; c) prospecte ale medicamentelor folosite în tratamentul bolilor oncologice; c) un glosar cu cei mai folosiți termeni medicali din oncologie; d) o listă cu medicii din sfera oncologică din România (inclusiv cei care compun Comisia de oncologie de pe lîngă Casa Națională de Asigurări de Sănătate).

Capitolul de nutriție: a) pagină cu informații despre alimente; b) pagină cu informații despre non-alimente; c) recomandări privind terapia prin hrană; d) contribuții diverse ale cititorilor pentru o nutriție cît mai sănătoasă.

Capitolul dedicat oamenilor: a) opinii ale celor care sprijină acest proiect; b) mărturii ale bolnavilor de cancer care au supraviețuit bolii; c) o secțiune cu bolnavi de cancer care solicită ajutor.

Capitolul de suport: a) sfaturi practice pentru pacienții cu cancer; b) o listă cu asociațiile de pacienți din România; c) legislație specifică şi regulamente privind accesul la tratament medical şi asistență socială.

Larg deschis (foto: www.fotosearch.com)

Pentru că mi-l doresc asemănător unui organism viu, intenționez să cresc şi să dezvolt acest blog în aşa fel încît să ajungă la un moment dat o resursă de încredere, cu informații cît mai complete şi, pe cît posibil, cît mai proaspete. În acelaşi timp voi căuta să-i sporesc capacitățile de interactivitate, pentru a permite tuturor celor interesați să ia parte la acest proiect.

Uşa e deschisă, vă aştept aşadar.

1 persoană apreciază
octombrie 7th, 2010

o femeie foarte supărată

by doctorul

Vezi bine ... (foto: www.wikipedia.org)

“Bună seara,

Vă scriu pentru a-mi lămuri o nedumerire.”

Aşa începea un mesaj destul de lung primit astăzi de la o doamnă. Un mesaj care mi-a plăcut prin franchețea cu care doamna respectivă vorbea despre problema ei (destul de multe kilograme în plus). Dar care m-a şi mişcat prin apelul sincer pentru ajutor pe care l-am desluşit în cele ce mi-a scris.

Pe scurt, doamna respectivă îmi reproşa că nu a găsit în scrierile mele altceva decît interdicții. Că aia nu e bună, că cealaltă e nocivă sau că numaiştiucare nu se face. Iar în felul ăsta mai mult ca sigur că nu ajut pe nimeni, cu ea în cap de listă.

Am revăzut rapid în minte tot ce am scris pînă acum şi am fost nevoit să-i dau dreptate. Am vorbit mai mult despre ce nu se face decît viceversa. Iar cineva care chiar vrea să învețe cum să se hrănească sănătos nu o poate face citind blogul meu.

Însă:

1)  Obiectivul acestui blog nu este acela de a ajuta oamenii să slăbească. Am început (şi voi continua) să vorbesc despre modul în care ne hrănim doar pentru că eu unul cred cu tărie că alimentația (defectuoasă) este unul dintre principalii factori care favorizează apariția cancerului.

2) Sînt medic de formație şi pot să ofer celor interesați o opinie informată despre ceea ce nu trebuie să facem pentru a ne păstra sănătatea. În acelaşi timp însă nu am pregătire de nutriționist, drept pentru care nu mă pot aventura să fac recomandări categorice în această privință (Primum non nocere).

Stăpînă pe situație? (foto: www.chilloutpoint.com)

Pe de altă parte am în plan să cer la un moment dat ajutorul unui nutriționist (dar şi a altor specialişti) care să vină cu recomandări pozitive şi pentru cei ca doamna noastră, fără a mă îndepărta însă de la tema principală a acestui proiect, anume cancerul.

Închei tot cu o remarcă (cu o notă de umor amar) a doamnei, cu care nu sînt neapărat de acord: “(…) sunt atât de multe interdicții, încât procurarea mâncării ar trebui să devină o ocupație în sine.”

Semnat,

“O femeie (foarte supărată)”

fii primul care votează
septembrie 27th, 2010

sănătatea noastră cea privată

by doctorul

Ieri am fost la tenis, la finala turneului ATP. A fost un meci care s-a jucat în limba spaniolă. Asta pentru că finaliștii au fost un spaniol și un argentinian.

Marele cîștigător a fost însă un român. Un român care nu e nici măcar tenismen, cel puțin nu unul profesionist. Medic de profesie, șef al secției de ATI a spitalului de copii “Marie Sklodowska Curie” din București, acesta a primit în cadrul ceremoniei de la sfîrșitul meciului cel mai mare premiu. Un cec în valoare de circa 70.000 de euro reprezentînd contravaloarea încasărilor turneului și oferit de organizatorul acestuia ca donație pentru spitalul respectiv. Pentru ca acest spital să poată continua lucrările de renovare și modernizare, astfel încît să poată oferi condiții mai bune copiilor bolnavi pe care îi are în îngrijire.

Premiul cel mare (foto: www.tenisdecamp.ro)

Într-o țară în care statul nu mai e de mult în stare să gestioneze sistemul public de sănătate, în care spitalele își omoară pacienții în loc să-i facă bine în timp ce autoritățile își pasează peste fileu mingea responsabilității, gestul de mai sus poate părea complet fără sens. Însă pentru acei pacienți care vor beneficia în acest fel de un spital – sau poate doar de o secție – de un nivel civilizat, acest gest poate însemna o mare diferență. Diferența dintre boală și sănătate, sau poate chiar diferența dintre viață și moarte.

Pe un teren în care mingile sînt lovite cu o furie din ce în ce mai mare de către jucători, să ne bucurăm că mai avem și niște copii de mingi care să le ridice de prin unghere pentru a le reintroduce în joc.

C-așa-i în tenis.

fii primul care votează
septembrie 14th, 2010

cel mai iubit …

by doctorul

Ştefan Iordache (foto: www.wikipedia.org)

Ar fi putut fi un medic renumit. La care oamenii să vină ca să-şi vindece trupul.

Dar s-a întîmplat că a ajuns un mare actor. La care oamenii au venit să se caute la suflet.

“A fost autentic, unul dintre puținii actori care nu au făcut compromisuri” a spus despre el prietenul lui Ion Caramitru.

Asta se întîmplă doar cu cei – puțini – a căror valoare este înnăscută, iară nu făcută. Iar Ştefan Iordache a fost unul dintre acele caractere care, precum fierul, ştiu să “curgă înlăuntru”, vorba lui Nichita.

A jucat cu un firesc rar toate rolurile pe care i le-a oferit scena de teatru sau de film. Viața însă a fost cea care i-a hărăzit, atunci cînd s-a îmbolnăvit de leucemie, cel mai dramatic rol. Un rol pe care l-a acceptat cu aceeaşi naturalețe şi distincție. Un rol cu care şi-a încheiat şi reprezentația pe acest pămînt.

“Odată cu un mare actor dispare o întreagă lume, lumea tuturor personajelor pe care acesta le-a creat” a spus la plecarea lui Radu Beligan.

Însă o altă lume rămîne, întreagă. Cea pentru care el a fost “cel mai iubit dintre pămînteni”.

fii primul care votează
septembrie 4th, 2010

să „goagăl” sau să „gugîl”?

by doctorul

Noogler, un nou googler (www.wikipedia.org)

Prietenul google împlineşte astăzi nişte anişori. Spre bucuria noastră a tuturor, care îi cerem ajutorul din ce în ce mai des. Fiecare pe limba lui.

Ştiu bunăoară un tip “care este” destul de haios şi care apelează la “pretenarul” lui “goagăl” ca să îl “rezolve” de fiecare dată cînd mai strînge cîte un “pachețel de problemuțe”. Cum ar fi, de exemplu, sofisticata conjugare a verbului “a fi”.

Mai ştiu unul, ceva mai agresiv, care după ce ne trimite mai întîi la origini, ne redirecționează gata fezandați către amicul “gugîl” (sau “gîl-gîl”, că nu mi-e chiar clar) ca să ne spună cum “Să trăiți bine!”. Pentru că el s-a încurcat teribil în butoane şi nu-i mai iese la căutări decît o criză teribilă de chelneri şi tinichigii.

Că îi spunem “goagăl”, că îi spunem “gugîl” sau oricum ne mai scapă fiecăruia cînd ni se limbă plimba-n gură făcînd pe anglo-americanii, el pe toți ne ascultă, pe toți ne înțelege şi la toți ne dă cîte ceva înapoi. După principiul “ce cauți, cam aia găseşti”.

De fiecare dată cînd mai postez un articol sau mai adaug o pagină pe acest blog eu unul îi mulțumesc în gînd pentru ajutor. Cum sînt sigur că o fac şi oamenii, tot mai mulți, care poposesc aici ca să afle despre o boală, despre un medic sau despre un tratament. Sînt oameni a căror viață a intrat într-un tunel, oameni pentru care timpul nu mai are răbdare. Oameni care au nevoie de tot ajutorul pe care noi ceilalți – inclusiv google – li-l putem oferi.

Din ziua în care s-a născut google a început să ne influențeze viața, pînă la punctul în care astăzi nu ne-o mai putem imagina fără el.

Să-i urăm aşadar, cu toții, “La mulți ani!”.

adăugire în 5 septembrie (pentru Marean): eu goagăl, tu goagăl, el goagăl; noi goagăl, voi goagăl, ei goagăl.

adăugire în 6 septembrie (pentru iubitorii de numere mari): numele google a apărut, din joacă, din googol, cuvînt care desemnează numărul format din cifra 1 urmată de 100 de zerouri; dacă vă propuneți să dați acestui număr vreun sens, aflați că cineva a estimat că numărul total de atomi din Univers nu e mai mare decît cel format din cifra 1 urmată de (doar) 80 de zerouri.

fii primul care votează
august 30th, 2010

tutunul, plantă medic(in)ală

by doctorul

Frunză verde de tutun (www.wikipedia.org)

Se administrează prin inhalare (fum de țigară, trabuc, pipă, narghilea), prizare, sau mestecare. Activ sau pasiv. O dată, de două, de trei ori pe zi sau la nevoie, pe termen nedefinit. Se poate procura de la chioşcul din colțul străzii (cu timbru) sau de la furnizorii ambulanți din piețe (fără timbru, dar mult mai ieftin). Eventual gratis, la mîna a doua, prin vreun bar sau ceva. Cam aşa ar suna o recomandare (rețetă?) de la medic pentru un “tratament” cu tutun. Glumesc, desigur.

O vorbă din bătrîni – pe care o aud mai des decît cred eu că s-ar cuveni – ne învață să facem ceea ce spune popa şi nu ceea ce face el. Printr-un acord tacit, adînc înrădăcinat în însăşi urzeala poporului nostru şi transmis cu sfințenie pe cale orală din generație în generație, preoții beneficiază de imunitate absolută pentru micile lor “scăpări” omeneşti. Pînă într-acolo încît se poate ajunge, la extrem, în situația paradoxală de a avea enoriaşi mai plini de sfințenie decît chiar cei care le sînt îndrumători spirituali.

Cam aşa e şi cu doctorii. Sînt sigur că mai fiecare putem găsi între pliurile memoriei măcar o amintire a unei vizite la un cabinet medical în care un doctor supraponderal ne-a întîmpinat jovial de după un nor dens de fum. Iar după un consult rapid între două țigări ne-a înmînat cu suficiență o rețetă asezonată din belşug cu recomandări pentru o dietă sănătoasă şi renunțare la alcool şi la fumat.

Fumatul dăunează grav (şi) doctorilor (www.pro-choicesmokingdoctor.blogspot.com)

Ca şi preoții, şi doctorii beneficiază de o stranie imunitate din partea mirenilor (“E doctor, ştie el ce face!). Iar ei se poartă ca şi cum faptul că ştiu cum să redea oamenilor sănătatea i-ar face cumva pe ei imuni la boli. Ironia sorții face că tocmai medicii (fumători) au furnizat datele care au condus la concluzia că fumatul ucide. Prin cancer (în principal de plămîni, dar şi alte localizări), printre altele. Este vorba despre un studiu englez (da, din nou cercetătorii englezi!) care a stat la originea campaniilor anti-fumat din ce în ce mai agresive susținute în ultimii ani de autoritățile sanitare din Europa şi din Statele Unite.

Voi reveni asupra acestui studiu pentru că, atît prin amploare cît şi prin forța rezultatelor obținute, a reuşit să influențeze mentalități. Printre altele, să-i determine pe cei mai mulți dintre medici să renunțe la fumat.

Vorbesc despre medicii din țările civilizate. Nu e cazul României.

1 persoană apreciază

Content Protected Using Blog Protector By: PcDrome.